Mai jos am un citat alcătuit din mai multe idei ale unor psihologi ... ce părere aveți? Vi se pare că e adevărat sau fals? Gândiți-vă, și dacă vreți, lăsați comentarii...

"Eul e cel mai mare şarlatan la care ne putem gândi,pe care ni-l putem imagina.Pentru că nu-l vezi. Şi cea mai mare escrocherie e..."Eu sunt tu."Problema e că eul se ascunde în ultimul loc in care ai căuta, în sinea lui.Îşi deghizează gândurile sale în gândurile tale,sentimentele sale în sentimentele tale. Tu crezi că el e tu.Nevoia oamenilor de a-şi proteja eul nu cunoaşte limită.O să mintă, o să înşele, o să fure, o să omoare, o să facă tot ce e necesar pentru a menţine ceea ce noi numim limitele eului.

Oamenii nu au nici cea mai vagă idee că sunt întemniţaţi. Nu ştiu că există un eu.Nu ştiu să facă diferenţa. La început, e dificil pentru minte să accepte că e ceva acolo dincolo de ea, că e ceva de valoare mai mare şi de capacitate mai mare care discerne adevărul, decât ea. În religie, eul se manifestă drept Diavol.Desigur, nimeni nu realizează cât e eul de isteţ pentru că a creat Diavolul,ca să dai vina pe altcineva. Cel mai mare duşman al tău e propria ta percepţie,propria ta ignoranţă, propriul tău eu."

De multe ori...așa cum am făcut și astăzi, am postat subiecte care prezentau părțile sau personajele negative, sau amintiri, fapte...lucruri care ne-au lovit și sunt sensibile. Acum vreau să mai amintesc că viața nu este plină de amintiri sau persoane negative...Așa cum într-un vârf de munte sau într-o poieniță ascunsă de cetina deasă a brazilor bătrâni...sunt flori care dau culoare peisajelor, tot așa în viața noastră am primit binecuvântarea de a avea prieteni. Nu am cum să nu recunosc faptul că indiferent de situație, zi, vreme, indiferent de amintirile mai puțin plăcute, indiferent de toate acestea, prietenii pe care îi am îmi schimbă peisajul. Ei, voi...prietenii mei, faceți ca puzzel-ul vieții mele să capete culori. Vă mulțumesc! Sper din toată inima să pot face și eu pentru voi, ceea ce faceți voi pentru mine! Vă mulțumesc pentru culoare pe care o dați vieții mele!

Îmi pasă!

Câți oameni din preajma noastră atunci când afirmă în dreptul nostru această declarație o spun din inimă? Câți dintre prietenii noștri sunt gata să fie lângă noi atunci când ii dezamăgim sau greșim? Sunt atât de puțini cei din ziua de astăzi care mai sunt sinceri. Astfel de persoane sunt gata să te ajute oricând. Sunt gata să te ajute sa treci de problemele trecutului, prezentului și cele care vor apărea mai departe. Cred că aceasta este cea mai mare comoară pe care o poate avea cineva...un prieten ce îi este alături, un priten căruia îi pasă. Dacă ai și tu așa ceva, prețuiește-i! De multe ori facem greșeli, ori ne grăbim...și îi alungăm de lângă noi pe cei cărora le pasă.

Regret acum că am înlăturat ușor dar sigur din viața mea persoane cărora le păsa. Chiar dacă acum îmi pare rău, oare se mai poate face ceva? Ai grijă de prietenii tăi! Ție să îți pese de ei mult mai mult! Dăruiește tu mai mult, dacă vrei ca și ei să dăruiască!

În biroul cunoscutului autor al romanului Roots, Alex Haley, poţi vedea un tablou înfăţişând o broască ţestoasă cocoţată pe un par de gard. El a pus tabloul acesta pe perete pentru a-şi aminti de o lecţie valoroasă pe care o învăţase cu ani în urmă: “Dacă ai să vezi vreodată o broască ţestoasă pe un par din gard, atunci să fii sigur că nu a ajuns acolo de una singură.”

Alex afirmă: “De fiecare dată când stau şi mă delectez cu gândul la lucrurile pe care le-am realizat, mă uit la tablou şi-mi aduc aminte cum broasca ţestoasă – eu, în cazul acesta – a ajuns pe parul din gard”.