Un scriitor german, Max Eyth a scris o nuvelă intitulată “Tragedie profesionalã”. E 
vorba de un tînăr inginer care, printr-un straniu concurs de împrejurări primeşte o comandã foarte importantă. I se cere sã construiască un pod deasupra unui fluviu, într-un loc unde acesta devenise un adevărat brat de mare… Dificultatea proiectului consta si în faptul cã podul urma sã fie supus actiunii fluxului si refluxului, iar la începutul perioadei respective tehnica nu dispunea încã de mijloacele moderne. Tânărul construieşte acest uriaş pod…
Când a fost gata s-a sărbătorit inaugurarea cu muzicã, drapele și ziarişti. Oficialii trec cu trenul peste pod… Tînărul inginer era în centrul atenţiei tuturor. Numele lui figureazã în toate ziarele. Acum era un om cu faimã… La Londra deschide un uriaş birou de arhitecturã și se căsătoreşte cu o fatã bogată. El are tot ce-și doreşte inima…
Și totuşi, în viaţa lui este un secret ciudat care-i întunecă viaţa, un secret ştiut numai de soţia lui. Totdeauna când vine toamna el dispare… El pleacă sã vadă podul…
Noaptea, când furtuna urlã și ploaia se năpusteşte în rafale, atunci stã la picioarele podului, învăluit în impermeabil… și tremură de fricã… El simte literalmente forţa furtunii care se dezlănţuie împotriva stâlpilor… Și de fiecare datã reface calculele pentru a se asigura cã ei sunt destul de solizi, cã a evaluat corect forţa vântului… Când a trecut furtuna, pleacă din nou la Londra și redevine omul celebru care ocupă un loc asa de important în viata metropolei. Nimeni nu observa teama tainicã ce îl roade…
Oare e bine construit podul? Oare e destul de puternic? Într-o noapte cu furtună grozavă, el vede un tren angajându-se pe pod. El urmăreşte cu privirea lanternele roşii de la ultimul vagon. Deodatã ele au dispărut și știe cã trenul s-a prăbuşit în apele adânci ale mãrii înfuriate. Podul se rupsese pe la mijloc…
Oare nu este aceasta istoria vieţii noastre? Noi toţi construim un pod – podul vietii noastre… Si uneori când avem câte o noapte fãrã somn sau când ne tulbură ceva deosebit, se trezește teama: Am construit oare corect podul vieții mele? E destul de solid pentru a putea rezista furtunilor care mã amenință? Și atunci Știm foarte precis
cã ceva nu e în regulã! Podul vieții noastre nu e în ordine! Cine ar putea sã nu recunoască lucrul acesta? Fiecare din noi putem spune „Perferct în ordine? NU! Ar trebui multe sã fie altfel!” S-ar putea sã nu știm exact ce anume nu e în ordine, sau unde este punctul slab, sar simțim cu toții lucrul acesta… Multe ar trebui să fie altfel… Ce anume? De unde sã începem? Cine ne-ar putea descoperi?…
vorba de un tînăr inginer care, printr-un straniu concurs de împrejurări primeşte o comandã foarte importantă. I se cere sã construiască un pod deasupra unui fluviu, într-un loc unde acesta devenise un adevărat brat de mare… Dificultatea proiectului consta si în faptul cã podul urma sã fie supus actiunii fluxului si refluxului, iar la începutul perioadei respective tehnica nu dispunea încã de mijloacele moderne. Tânărul construieşte acest uriaş pod…Când a fost gata s-a sărbătorit inaugurarea cu muzicã, drapele și ziarişti. Oficialii trec cu trenul peste pod… Tînărul inginer era în centrul atenţiei tuturor. Numele lui figureazã în toate ziarele. Acum era un om cu faimã… La Londra deschide un uriaş birou de arhitecturã și se căsătoreşte cu o fatã bogată. El are tot ce-și doreşte inima…
Și totuşi, în viaţa lui este un secret ciudat care-i întunecă viaţa, un secret ştiut numai de soţia lui. Totdeauna când vine toamna el dispare… El pleacă sã vadă podul…
Noaptea, când furtuna urlã și ploaia se năpusteşte în rafale, atunci stã la picioarele podului, învăluit în impermeabil… și tremură de fricã… El simte literalmente forţa furtunii care se dezlănţuie împotriva stâlpilor… Și de fiecare datã reface calculele pentru a se asigura cã ei sunt destul de solizi, cã a evaluat corect forţa vântului… Când a trecut furtuna, pleacă din nou la Londra și redevine omul celebru care ocupă un loc asa de important în viata metropolei. Nimeni nu observa teama tainicã ce îl roade…Oare e bine construit podul? Oare e destul de puternic? Într-o noapte cu furtună grozavă, el vede un tren angajându-se pe pod. El urmăreşte cu privirea lanternele roşii de la ultimul vagon. Deodatã ele au dispărut și știe cã trenul s-a prăbuşit în apele adânci ale mãrii înfuriate. Podul se rupsese pe la mijloc…
Oare nu este aceasta istoria vieţii noastre? Noi toţi construim un pod – podul vietii noastre… Si uneori când avem câte o noapte fãrã somn sau când ne tulbură ceva deosebit, se trezește teama: Am construit oare corect podul vieții mele? E destul de solid pentru a putea rezista furtunilor care mã amenință? Și atunci Știm foarte precis
cã ceva nu e în regulã! Podul vieții noastre nu e în ordine! Cine ar putea sã nu recunoască lucrul acesta? Fiecare din noi putem spune „Perferct în ordine? NU! Ar trebui multe sã fie altfel!” S-ar putea sã nu știm exact ce anume nu e în ordine, sau unde este punctul slab, sar simțim cu toții lucrul acesta… Multe ar trebui să fie altfel… Ce anume? De unde sã începem? Cine ne-ar putea descoperi?…
