Secundarul ceasului se aude din ce în ce mai tare. este singurul sunet ce razbate prin liniștea apăsătoare. Sunt într-o încăpere îngustă și nu sunt singur. Au trecut câteva zeci de minute ce se adună în ore, și nu știu ce să spun sau ce ar trebui să spun. Îmi e atât de greu... când citești sau te pregătești pentru astfel de momente este altfel. Dar acum, stând lângă o persoană care are atât de multe întrebări fără răspuns...sunt sigur că dacă aș spune ceva nu aș ajuta, ci poate mai rău, aș face mai dificilă această situație.Începe să gândească cu voce tare spunând de clipe de mult trecute pe care le invocă parcă pentru a le ocărâ. apoi tace iar, și după o perioadă în care fața îi exprimă tot ce simte, începe să dea curs iarăși ideilor și întrebărilor. Ce va face pe viitor? Unde se va duce? Cum va face față situației? De ce?...
o să piardă tot ce a avut mai scup, tot ce a agonisit... stau și mă întreb cum aș face față unei astfel de situații...nu cred că m-aș descurca nici ca persoana de față...
Secundarul ceasului continuă să se audă tot mai apăsat, ca și când ar vrea să ne amintească la amândoi că timpul trecut nu se mai poate întoarce, și cu fiecare bătaie a secundei, viața noastră se scurge precum nisipul clepsidrei...și secundarul tot merge...trece tic tac...parcă vrea să îmi atragă atenția tot mai mult...ma uit la ceas...este prins într-o frumoasă corabie...asta voia oare să înțeleg? Oare să ne fie viața asemănată cu o corabie ce este din când în când aruncată și lovită puternic fără milă de valuri?
Gândurile îmi sunt atrase de chinul persoanei din fața mea. Parcă și ziua nu mai vrea să fie martora acestei dureri și amurgul începe să cuprindă îngusta încăpere...Aș vrea să pot să fac ceva pentru această persoană...dar ce?
Îmi dau seama că viața și timpul nu ne iartă;dacă greșim și nu reparăm repede, urmările ne vor prinde odată din urmă și nu va fi ușor. Acolo, alături de acea persoană, în sunetul deloc melodios al secundarului grăbit am luat o hotărâre: voi fi mai atent la faptele, vorble și hotărârile mele...și asta nu doar pentru că eu s-ar putea să sufăr cândva, ci pentru că de cele mai multe ori, sunt unele persoane foarte dragi care vor suferi din cauza mea.
Așa că - Cea mai potrivită zi ca să faci ceva este aceea plasată între ieri și mâine.
