E COOL să vorbeşti corect româneşte

„[...]limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element esenţial, ba chiar un criteriu al culturii [...] şi măsurariul civilizaţiunii unui popor [...]”
Mihai Eminescu

„Să fii în trend” în diferite domenii ale vieţii, a devenit o prioritate a societăţii contemporane. Nimic rău în asta! Uneori însă, în lipsa unei bune cunoaşteri a unor parametri, intervine snobismul cultural, barbarismul şi chiar incultura. De la tehnologia modernă, care devine din ce în ce mai pretenţioasă şi pentru care suntem dispuşi să investim mai mult chiar decât ne permitem, până la adoptarea unui limbaj dominant, suntem martorii unui limbaj „anglicizat” din care generaţiile părinţilor noştri nu mai înţeleg mare lucru, deoarece limba maternă s-a transformat într-o rom-engleză „pocită”, fără norme generale, ci doar aplicate de la individ la individ şi lipsită de coerenţă. Pe lângă invazia de neologisme folosite incorect, există dificultăţi în uzul obişnuit al vorbirii. De la simple dezacorduri, până la pleonasme şi construcţii ilogice, în diferitele categorii de vorbitori, utilizarea limbii române lasă de dorit.
Să nu uităm însă că mai mult decât orice, suntem poporul lui Dumnezeu, care Îşi doreşte ca vorbirea noastră să fie „dreasă cu sare”, curată, clară şi plăcută. Recitind expresia eminesciană de debut, o vorbire îngrijită exprimă identitatea noastră ca popor, şi mai mult decât atât, identitatea noastră ca individ.
Ne putem bucura în prezent de adevărate facilităţi de comunicare (mess, mail, SMS), dar asta nu înseamnă că avem dreptul de a schimba şi de a „poci” limba doar din dorinţa de a fi „inovatori”.
Aceste câteva rânduri vin din partea unei iubitoare de limbă. Sunt adepta unui limbaj prescurtat pe mess sau în SMS, pentru economia de spaţiu, nu sunt împotriva termenilor străini asimilaţi corect în limbă, sunt de asemenea deschisă spre inovaţii lingvistice corecte. De aceea, îmi permit să vă provoc: haideţi să vorbim corect româneşte, deoarece aşa e...în trend! Da, aţi auzit bine! E COOL să vorbeşti corect româneşte!:) Ideea nu îmi aparţine, ci este un proiect lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru a încuraja o vorbire corectă şi un limbaj îngrijit.
Să abandonăm aşadar poziţia de a stabili noi anumite norme şi să lăsăm specialiştii în domeniu să-şi facă treaba! Iar noi să nu facem altceva decât să învăţăm să ne vorbim clar şi corect limba!
PLEONASMUL
Începem cu pleonasmul care este arhicunoscut. Chiar dacă nu este o greşeală care să ţină strict de limbă, pleonasmul, prin redundanţa care îl defineşte, reprezintă un inconvenient din punct de vedere fonetic. Ca definiţie, pleonasmul constă în folosirea în exces a unor expresii diferite pentru comunicarea aceluiaşi sens.
Câteva exemple: aversă de ploaie, cicatrizarea rănii, cult religios, cutremur de pământ, dată calendaristică, drum rutier, intemperiile vremii, sectă religioasă, zvon fals, mujdei de usturoi etc. Şi lista este foarte luungă!! O puteţi completa şi voi fără probleme! Pleonasmul poate fi evitat dacă am cunoaşte sensul cuvintelor pe care le folosim, iar DEX-ul rezolvă această problemă. Un sfat ar fi să achiziţionaţi şi un Dicţionar de pleonasme, care v-ar ajuta să înţelegeţi mai mult despre acest subiect şi, de ce nu?!... să îl evitaţi!
CACOFONIILE (provenienţă grecească: kakos = rău, urât şi phone = sunet, însemnând sunet urât).
Ca şi pleonasmul, cacofoniile nu intră în categoria greşelilor de limbă, ci ţine de aspectul fonetic. Un fenomen frecvent întâlnit sunt (falsele) cacofonii evitate prin intercalări aberante (Erori flagrante de exprimare, Radiografie critică a limbajului cotidian, Ilie-Ştefan Rădulescu, ed. Niculescu, Bucureşti, 2007). Alăturarea lui şi în gruparea ca şi (admisă de normă ca locuţiune prepoziţională, în structura unui complement circumstanţial de mod comparativ de egalitate: „Ca şi el de interesat.”), folosită de numeroşi vorbitori în locul prepoziţiei ca, cu scopul evitării unei cacofonii: „Ce aţi putea face ca şi candidat la funcţia de primar?” (corect: „Ce aţi putea face în calitate de candidat”), vecinătatea neeufonică „ca... candidat” putând fi evitată nu prin intercalarea conjuncţiei şi, ci prin intermediul unor sinonime perifrastice ale prepoziţiei ca (în calitate de, fiind, drept, decât), ca în exemplele:
„Ca şi cetăţean, am avut nevoie de informaţii publice în....” (corect: „Fiind cetăţean...”).
„Cele cinci accidente au avut ca şi cauză poleiul...” (corect: „Cele cinci accidente au avut drept cauză...).
Uneori, elementul de relaţie ca şi poate lipsi fără ca enunţul să sufere: „Ca şi copil, am fumat şi eu câteva ţigări...” (corect: „Copil, am fumat şi eu...”).
Răspândirea clişeului ca şi pentru evitarea unor cacofonii a căpătat amploare, folosindu-se nejustificat şi în situaţiile în care cuvântul urmat de conjuncţia şi nu începe cu ca. Exemple:
Ca şi artist... (corect: ca artist), ca şi pastor (corect: ca pastor), „Eu, ca şi persoană, mi-am exprimat opiniile.” (corect: „Eu, ca persoană, mi-am exprimat opiniile.”).
Dacă intercalarea conjuncţiei şi este total contraindicată pentru evitarea unei cacofonii, folosirea virgulei în acest scop devine inutilă şi ridicolă atât în limbajul scris, cât şi în cel oral.
Cu toţii vrem şi ne place să fim COOL în diferite domenii: vestimentar, tehnologic, etc., iar acum, că am descoperit un nou aspect în care putem realiza lucrul acesta, vă invit să nu neglijăm unul din lucrurile care ne definesc: utilizarea corectă a limbii materne!

Panseluţa Luchian