Cu ceva vreme în urmă vorbeam de trecerea timpului... Această trecere are și părți bune, dar și unele...mai puțin bune. Parcă ieri abia îndrăzneam să ating acest pui de om...care acum nu mai are stare...când nu se aud zgomote, râs sau țipete...face ceva...aceasta este ultima ei ispravă: a găsit un "cuib" de joacă, dap, sertarul noptierei.
Astfel dar, aceasta este o parte bună a trecerii timpului, mi-a adus această comoară care îmi inundă sufletul cu bucurie! Iar ce mă îngrijorează la trecerea timpului?!...mi se pare că Bia crește prea repede, și sincer să fiu nu prea vreau! ;)
Sper ca pentru toți trecerea timpului să aducă numai lucruri bune !!!
