Din suflet de copil

Iți mulțumesc că Tu exiști

Și când greșesc mereu mă ierți

Iți mulțumesc că mă iubești

Și fapte bune Tu mă-nveți..

Chiar dacă sunt un păcătos

Eu știu că încă mă iubești

Și chiar de nu vorbesc frumos,

Eu știu că nu mă părăsești.

Mi-ai dat o viață, și îți mulțumesc!

Pe-acest pământ, cât mai trăiesc,

Al Tău verau ca să fiu mereu,

La fel cum mă iubești, să te iubesc și eu.

Ai suferit prea mult din vina mea..da, știu!

Am sufletul așa pustiu...

Dar scapă-mă de tot ce-i rău

Să pot să fiu din nou al Tău!

Eu n-am să uit iubirea Ta,

Și niciodată n-aș mai vrea

Să te rănesc așa de mult

Încât să nu pot să Te-ascult!

Acum, aștept să vi din nou

Și să ne iei cu Tine-acas’

Dar te rugăm să fi cu noi,

Căci mai avem un singur ceas.

Când vom ajunge-n ceruri sus,

Ce fericiți cu toți vom fi

Căci suntem iar lângă Isus,

Și vom fi pentru veșnicii.

                                                                 By Bianca S.

CINE MOARE?

de PabloNeruda

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,

urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa;

cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu

oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,cine preferă

negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui

vârtej de emoţii, acele emoţii care învăţa ochii să staluceasca,

oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;

Cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;

Cine nu-şi permite măcar o data în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte;

Cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat...

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi

detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;

cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs

şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne

întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respiră.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o

fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te

înfierbânţi, înfierbântă-te la soare Dacă va fi să înşeli,

înşeală-ţi stomacul. Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie. Dacă va

fi să minţi, minte în privinţă vârstei tale. Dacă va fi să furi, fură

o sărutare. Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frică. Dacă va fi să simţi

foame, simte foame de iubire. Dacă va fi să doreşti să fii fericit,

doreşte-ţi în fiecare zi...

Către cititori

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartăşi aşteptaţi să vorbesc.
– De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugulgradinile omului,
despre cerul spre care creştem,despre ură şi cădere,
tristeţe şi răstignirişi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voitaşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea – lăsaţi-măsă umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.


Lucian Blaga