Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie- Să va explic care e conflictul între ştiinţă şi religiea€
Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare
Eşti creştin, nu-i aşa, fiule?
Da dle, spune studentul
Deci crezi în Dumnezeu?
Cu siguranţă
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?
Da
Tu eşti bun sau rău?
Biblia spune că sunt rău.
Profesorul zâmbeşte cunoscător. Ăhă! Biblia! Se gândeşte puţin. Uite o problemă pt ţine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindecă. Poţi face asta. Ai vrea să îl ajuţi? Ai încerca?
Da, dle. Aş încerca.
Deci eşti bun.
N-aş spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu....
Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă.
El nu ajută, nu-i aşa? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se rugă lui Isus să-l vindece. Cum de Isus e bun? Poţi răspunde la asta?
Studentul tace.
Nu poţi răspunde, nu-i aşa? El ia o înghiţitură de apa din paharul de pe catedra că să-i dea timp studentului să se relaxeze.
Hai să o luăm de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun?
Pai..., da, spune studentul
Satana e bun?
Studentul nu ezită la această întrebare ...Nu
De unde vine Satana?
Studentul ezită. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?
Da, dle.
Răul e peste tot, nu-i aşa?Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da
Deci cine a creat răul? Profesorul a continuat. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul. Din moment ce conform principiului ceea ce facem defineşte ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău...
Din nou, studentul nu răspunde.
Există pe lume boli? Imoralitate? ? Urâţenie? Toate aceste lucruri groaznice, ?
Studentul se foieşte jenat.
Deci cine le-a creat?
Studentul nu răspunde, aşa profesorul întrebarea. Cine le-a creat? Niciun răspuns. , profesorul începe se plimbe clasei. Studenţii uimiţi.
Spune-mi, el adresându-se altui student. Crezi Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului trădează cedează nervos.
Da , dle profesor, cred.
Bătrânul se oprește din mărşăluit. Știința spune că ai 5 simţuri pe care le foloseşti pt a observa lumea din jurul . L- văzut vreodată pe Isus?
Nu, dle. Nu L-am văzut.
Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tău?
Nu, dle, nu l-am auzit.
L-ai simțit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodată o experiență senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, mă tem că nu.
Și totuși crezi în el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, știința spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credința, repetă profesorul. Asta e problema pe care știința o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credința.
Studentul rămâne tăcut pt o clipa, înainte de a pune și el o întrebare.
Dle profesor, există căldura?
Da
Și există frig?
Da, fiule, există și frig.
Nu, dle, nu există.
Profesorul își intoarce fața către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută.
Studentul începe să explice.
'Poate există multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurica sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, și căldura e cea care face ca un corp sau material să aibă sau să transmita energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă absența totală a căldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii. Nu putem masura frigul. Căldura poate fi măsurată în unități termice, deoarece căldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, dle, ci doar absența ei.
Clasa e învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou și sună ca o lovitură de ciocan....
Dar întunericul, profesore? Există întunericul?
Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?
Din nou răspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absența a ceva. Poate exista lumina scazută, lumina normală, lumina strălucitoare, lumina intermitentă, dar dacă nu exista lumina
constantă atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste întuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvant. In realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie și mai întunecat, nu-i asa?Profesorul începe să-i zâmbească studentului din fața sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei să demonstrezi, tinere?
Da, dle profesor. Vreau să spun că premisele dvs filosofice sunt greșite de la bun început și de aceea concluzia TREBUIE să fie și ea greșită.
De data asta, profesorul nu-și poate ascunde surprinderea.
Gresite? ....Poti explica în ce fel?
Lucrați cu premisa dualității, explică studentul… Susțineți că există viață și apoi că există moarte; un Dumnezeu bun și un Dumnezeu rău. Considerați conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Dle, stiinta nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Folosește electricitatea și magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înțeles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieții înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanțial. Moartea nu e opusul vieții, ci doar absența ei. Acum spuneți-mi, dle profesor, le predați studenților teoria că ei au evoluat din maimuță?
Dacă te referi la procesul evoluției naturale, tinere, da, evident că da.
Ați observat vreodată evoluția cu proprii ochi, dle?
Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când își dă seama încotro se îndreapta argumentul. Un semestru foarte bun, într-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluției în desfășurare și nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. predați studentilor ceea ce credeți, nu? Acum ce sunteți, om de știință sau predicator?
Clasa murmura.
Studentul tace până când emoția se mai stinge.
Ca să continuăm demonstrația pe care o făceați adineori celuilalt coleg, permiteți-mi să vă dau un exemplu, ca să întelegeți la ce mă refer.
Studentul se uită în jurul sau, în clasa....
E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului?
Clasa izbucnește în râs.
E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simțit, l-a atins sau l-a mirosit?
Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile și conform protocolului demonstrabil, știința spune – cu tot respectul, dle – că nu aveți creier. Dacă știința spune că nu aveți creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundată în tăcere.
Profesorul se holbează la student, cu o față impenetrabilă.
In fine, după un interval ce pare o veșnicie, bătrânul răspunde.
Presupun că va trebui să crezi, pur și simplu….
Deci, acceptați că există credința și, de fapt, credința exista împreuna cu viața, continuă studentul. Acum, dle, există răul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur că există. Il vedem zilnic. Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului față de om. Se vede în nenumaratele crime și violențe care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decât răul.
La asta, studentul a replicat:Raul nu există, dle, sau cel puțin nu există în sine. Raul e pur și simplu absența lui Dumnezeu. E ca și întunericul și frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumina.
Profesorul s-a asezat.
