De vorbă cu mine însumi

……………………………………………….
Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
- Ascultă frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu –
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică –
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: „Nu”

Ion Minulescu

Have you ever seen the rain

Să vorbim despre...Dragoste

1. A iubi pe cineva înseamnă a-i da puterea de a te răni, dar a avea încrederea că nu o va face.
2. Dragostea este doar un cuvânt, până când cineva pe care-l întâlnești îi dă o semnificație.
3. Dacă ai dragoste nu mai ai nevoie de nimic altceva...iar dacă nu ai dragoste, nu contează cât de mult ai avea altceva. Sir Jmaes M. Barrie
4. Nu te căsătorești cu cineva cu care poți să trăiești, ci te căsătorești cu persoana fără de care nu poți trăi.
5. Dragostea este o dorință irezistibilă de a fi dorit irezistibil de altcineva. Mark Twain
6. Dragostea e oarbă, iar căsătoria este un tratament ce îți redă vederea.
7. Trei lucruri nu pot fi ascunse: tusea, sărăcia și dragostea. Prov Idiș
8. Orice ar fi, trebuie să te căsătorești. Dacă vei lua o soție bună, vei ajunge fericit, iar dacă vei lua o soție rea, vei ajunge filosof. Socrate
9. Dragostea este atunci când o bătrânică și un bătrânel contiună să fie prieteni chiar și după ce s-au cunoscut așa de bine. Tommy -6 ani
10. Știu că sora mea mai mare mă iubește, pentru că îmi dă toate hainele ei mai vechi și trebuie să meargă în oraș ca să-și cumpere altele noi. Lauren -4 ani
11. Dragostea este o nebunie... dar tot aș vrea să o încerc cândva. Floid - 9 ani
12. Dragostea adevărată este ca fantomele..toți vorbesc despre ele, dar puțini le-au văzut vreodată. La Rochefoucauld
13. Nu mă grăbesc să mă îndrăgostesc. Clasa a IV-a mi se pare deja destul de dificilă. Regina – 10 ani
14. Durerea ne aduce aminte că suntem vii, dragostea ne aduce aminte de ce!
15. Dragostea este ceva înnăscut, ura este ceva dobândint. Doug Horton
16. A divorța pentru că dragostea a murit, este ca și cum ți-ai vinde mașina pentru că a rămas fără benzină. Diane Sollee
17. Nu poți cumpăra dragostea, dar poți plăti din greu pentru ea. Henny Youngman
18. Acela care se îndrăgostește de sine însuși, nu va mai avea contracandidați. Benjamin Francklin
19. Cred că, dintre toate bolile din lume, aceea de care suferă toți oamenii, boala cea mai devastatoare pentru noi, nu este SIDA, nu este necumpătarea, nu este cancerul, nu este nici unul dintre aceste lucruri. Este boala care vine din faptul că trăim fără să cunoaștem bogăția dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. Rich Mullins

Am să mă caut până când o să mă regăsesc...

Privesc ...și nu mă recunosc. Răscolesc, dar în zadar... cine sunt? Unde m-am dus? Oare să aștept până revin? Sau poate că trebuie să caut mai atent...Cine mai știe?!? De un lucru însă sunt sigur - nu mai sunt cine am fost. Când eram mic îmi doream să fiu mare. Acum, când sunt mai mare, ce îmi mai doresc? Dacă aș fi sincer, aș recunoaște că îmi doresc să mi se spună o poveste, să fie bine, să nu știu cum se definește stresul, incultura, ura, mândria , ipocrizia, nemintoșenia, ... , mi-aș dori să fie bine! Da!..să fie bine. Cinevaîmi spunea că dincolo de ce se vede se ascunde un copil, un suflet de copil... oare mai este acolo? sau poate că fiind prea ocupat cu această misiune de a fi mare, am uitat de mine? unde sunt? cine sunt?

Nu mai suntem cum am fost, sunt sigur de aceasta, dar ne vom mai întâlni vreodată cu acele clipe pe care le-am neglijat? cu acele persoane pe

care le-am alungat? cine mai știe?!? Ceea ce știu, este că am să mă caut până când mă voi regăsi. Tu ce vei

face?

Am iertat greșeli aproape ce erau de neiertat, am încercat să înlocuiesc persoane de neînlocuit și să uit persoane de neuitat! Am acționat din impuls, am fost dezamăgit de oameni pe care-i credeam incapabili de anumite lucruri, dar și eu am dezamăgit oameni!am ținut pe cineva în brațe pentru a-l proteja. Am râs când nu trebuia...Mi-am făcut prieteni pentru totdeauna. Am iubit și am fost iubit, dar am fost și respins...am fost iubit și nu am știut să iubesc...am țipat și am sărit în sus de bucurie, am trăit pentru dragoste și am făcut promisiuni pentru totdeauna, dar, inima mi s-a frânt de atâtea ori! Am plâns ascultând muzică sau privind fotografii...am telefonat doar pentru a auzi o voce, m-am îndrăgostit doar de un surâs...Aproape am crezut că voi muri de atâta nostalgie și...mi-a fost teamă că voi pierde pe cineva foarte special (pe care în cele din urmă l-am pierdut..) ..Dar am supraviețuit! Și încă trăiesc, și totuși merg înainte! Și tu trebuie să mergi înainte...TRĂIEȘTE!

Ceea ce trebuie într-adevăr să faci , este să lupți cu toată convingerea,...să pierzi cu demnitate, să învingi îndrăznind, pentru că lumea aparține celui ce îndrăznește...și viața înseamnă prea mult ca să fie nesemnificativă! - Charles Chaplin

"Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie! Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!"

Ion Creangă

Un sculptor cioplea iute cu dalta și ciocanul un bloc mare de marmură. Un băiețel care se plimba savurând o înghețată, se opri în fața ușii deschise a atelierului.

Băiețelul privea fascinat ploaia alba de așchii mari și mici care cădeau din piatra la stânga și la dreapta.

Nu prea știa ce se întâmplă; omul acela care lovea cu înverșunare piatra aceea mare i se părea puțin ciudat.

După vreo câteva săptămâni, băiețelul trecu din nou prin fața atelierului și, spre marea lui mirare, în locul blocului de marmură văzu un leu mare și puternic.

Foarte tulburat, copilul alergă la sculptor și-i spuse: “Domnule, spune-mi te rog, cum de-ai știut că în piatră este un leu? ”

Ceva ce nu este de vânzare

O tânără pereche de soți intra în cel mai frumos magazin de jucării din oraș. Bărbatul și femeia priviră îndelung la jucăriile colorate așezate pe rafturi, la cele atârnate de plafon și la cele îngrămădite la întâmplare parcă pe băncuțe. Erau acolo păpuși care plângeau și râdeau, tot felul de jocuri electronice, bucătării în miniatura unde se puteau face prăjituri și pizza.

Nu reușeau să se hotărască. Se apropie de ei o vânzătoare tare amabilă.

- Știți, începu să zică femeia, avem o fetiță mică,

dar noi suntem mai toata ziua plecați de acasă, uneori chiar și seara.

- Fetița noastră nu prea este veselă, continuă bărbatul.

- Am dori să îi cumpărăm ceva care să o facă fericită, reluă femeia, și atunci când noi nu suntem acasă...ceva care să o bucure când este singură.

- Imi pare rău, zise zâmbind cu amabilitate vânzătoarea. Noi aici nu vindem părinți!

Pumnul de nisip

Georgio, un băieţandru de vreo treisprezece ani, se plimba pe plajă împreună cu mama sa.

Dintr-o dată, el o întrebă:

-Mamă cum poţi să păstrezi un prieten după ce odată l-ai găsit?

Mama reflectă câteva secunde, apoi, aplecându-se, luă doi pumni de nisip. Ţinându-şi palmele îndreptate în sus, strânse tare un

pumn: nisipul îi scapă printre degete şi, cu cât strângea mai tare

pumnul , cu atât nisipul se scurgea mai mult.

În acelaşi timp, ţinu larg deschisă cealaltă mână: nisipul tot în căuşul palmei.

Georgio privi uimit şi apoi strigă:

-Acum înţeleg!

...

Alone...

Dacă poți privi peste probleme, vei vedea că aceste pete mici sunt doar umbra lucrurilor mai mari și mai bune ce vor veni.

On the way....far from home

Ce faci în acele momente cânt totul parcă se distruge în jurul tău? Ce faci când nu e nimeni lângă tine să îți spună că va fi bine?

De multe ori ne găsesc unele situații nepregătiți și ne răpun..ne lasă fără suflare și credem că totul s-a sfârșit....dar nu e asa! trebuie să nu uităm un lucru..nu suntem singuri. Indiferent ce ar veni asupra noastră, indiferent când......niciodată nu suntem lăsați singuri. Există o Persoană care vrea să îți vină în ajutor, să îți șteargă lacrima și să te ridice. Adevărata întrebare nu este daca e cineva, ci dacă tu vrei să Îl lași să te ajute.

Este timpul să învățăm să ne lăsăm ridicați!

Fericirea adevărată nu vine din ce ai primit, ci din ce ai dăruit.

NO LIMITS!

Mai au oamenii din ziua de azi vreo limită?....

Tot ce este făcut din dragoste dăinuiește veșnic.

Gânduri...

Momentele marcante din viață - de la prima răsuflare până la cele mai importante realizări - toate implică un efort, o luptă la diferite nivele. Suntem ceea ce suntem astăzi datorită faptului că am luptat și am învins pe mai multe fronturi. Vom continua să învingem atâta timp cât vom continua să luptăm!

Să nu uităm că există și reversul... dacă nu luptăm, nu vom învinge! Iar de nu vom învinge, ce vom deveni?

Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum.

(Jeanne Wasbro)

Miss it like the deserts miss the rain

Copilăria este șuvoiul de apă care izvorăște limpede și curat din adâncurile ființei, și la care omenirea aleargă fără încetare să-și potolească setea idealurilor sale de dragoste, de bunătate, de frumusețe,de perfecțiune. - Francsco Orestano -

Inima ta cum este?

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi.

Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima care era într-adevăr perfectă. Nu vedeai pe inimă lui nici un semn, nici o fisură.

Da, toţi au căzut de acord că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodată. Tânărul era foarte mândru de inimă lui şi nu contenea să se laude singur cu ea.

Deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:

- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele...

Oamenii din mulţimea strânsă în jurul tânărului au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inimă ce îndrăznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inimă bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăţi întregi din inimă concurentă, şi acolo se vedeau răni larg deschise, încă sângerânde.

- Cum poate spune că are o inimă mai frumoasă? îşi şopteau uimiţi oamenii.

Tânărul, după ce examinase atent inima bătrânului, şi-a ridicat privirea şi i-a spus râzând:

- Cred că glumeşti, moşnege. Priveşte la inimă mea - este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere!

- Da, a spus blând bătrânelul. Inimă ta arată perfect, dar nu mi-aş schimbă niciodată inima cu inimă ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inimă mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea - rup o bucată din inimă mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb o bucată din inimă lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inimă mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăţi din inimă mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţica din inimă lor. Acestea sunt rănile deschise din inimă mea, găurile negre... a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni; şi, cine ştie, s-ar putea că într-o zi să se întoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor. Înţelegi acum, dragul meu, care este adevărată frumuseţe a inimii? a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânul.

class="Apple-style-span" style="font-size:large;"> Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi a pus inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inimă, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inimă cândva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.

Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept! O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe...

Inimă ta cum este? O poţi împarţi cu alţii?

Singurul lucru mai rău decât să fii vorbit pe la spate este acela să fii ignorat total. (Oscar Wilde)

Focul întăreşte întotdeauna ceea ce nu poate distruge. (Oscar Wilde)