Pumnul de nisip

Georgio, un băieţandru de vreo treisprezece ani, se plimba pe plajă împreună cu mama sa.

Dintr-o dată, el o întrebă:

-Mamă cum poţi să păstrezi un prieten după ce odată l-ai găsit?

Mama reflectă câteva secunde, apoi, aplecându-se, luă doi pumni de nisip. Ţinându-şi palmele îndreptate în sus, strânse tare un

pumn: nisipul îi scapă printre degete şi, cu cât strângea mai tare

pumnul , cu atât nisipul se scurgea mai mult.

În acelaşi timp, ţinu larg deschisă cealaltă mână: nisipul tot în căuşul palmei.

Georgio privi uimit şi apoi strigă:

-Acum înţeleg!