Ciudățeniile vremurilor noastre

Azi avem o mare casă și o mare familie, multe facilități, dar mai puțin timp…
Suntem mai învățați, dar avem mai puține sentimente…
Știm mai multe, dar ne lipsește dișcernământul…
Avem mai mulți experți, dar și mai multe probleme…
Mai multă medicină, dar mai puțină sănătate…
Ne consumăm mai mult…
Îmbătrânim mai devreme…
Suntem mai ușor de manipulat…
Ne enervăm prea repede…
Gândim prea mult înainte de a începe ceva…
Citim tot mai puțin…
Ne uitam tot mai mult la televizor…
Avem prea puțin timp pentru noi…
Ne îmbogățim cantitativ, dar sărăcim calitativ…
Povestim prea mult, iubim prea puțin și prea des renunțăm…
Am învățat să prețuim viața, dar nu să trăim…
Am adăugat ani la viața noastră, dar nu ne-am trăit viața în acești ani…

Ni s-a deschis orizontul, dar ni s-a șters punctul de vedere…
Consumam mai mult și avem mai puțin…
Câștigăm mai mult și ne distrăm mai putin…
Facem mari eforturi pentru a cunoaște astrele, dar nu găsim calea de a ne vizita vecinii de peste drum…
Am cucerit spațiul în adâncurile sale, dar nu știm prea multe despre noi înșine…
Am reușit să dezintegram atomul, dar nu în folosul nostru…

Am scris mult, am învățat puțin…am plănuit mai mult, am obținut mai puțin, am învățat să pornim la drum, dar fără să știm unde ajungem.... am devenit mai bogați, dar mai puțin morali…

Am construit mai multe calculatoare ca să avem mai multă informație și pentru a o multiplica, dar comunicăm mai puțin…
Acumulăm multă informație, nu întotdeauna o înțelegem și tot mai rar o folosim…

Avem multa distracție în jurul nostru, dar prea des suntem triști...
Avem multe feluri de mâncare, dar nu înseamnă că știm să ne hrănim…
Avem salarii duble, dar devenim tot mai singuri…Avem în jur case mai mari, dar sunt tot mai mulți oameni ai străzii…

Oameni și suflet

În continua călătorie a vieții întâlnim oameni și oameni. Fiecare are povestea lui. Unul cu o poveste de viață mai tristă decât a celuilalt sau cu mai multă culoare decât la ceilalți. Dacă am cunoaște sufletele lor, poate că am reuși să îi înțelegem și noi mai bine.

Fiecare se ascunde după o imagine bine meșteșugită și updatată zi de zi, dar când sunt departe de ochii iscoditori ai celor din jur...aruncă masca și oftează. Poate că a trecut încă o zi în public în care au fost singuri și neînțeleși din nou...Și urmează alte zile în care se ascund ca după niște uși imnese.

Poate că uneori i-am catalogat ca fiind fericiți...fără probleme sau tari, dar numai ei pot spune cât de false sunt etichetele pe care noi le-am pus. Unii mai caută încă sprijin și înțelegere, dar alții s-au închis în ei de mult...

Am găsit un paragraf ce descrie foarte bine strigătul sufletului sincer din spatele măștilor: "Să iubești fără a-ți striga lumii iubirea… Să simți dar să nu o poți arăta... Să spui ” te iubesc ” dar să nu fie nimeni să te audă. Să-ți fie dor și nimeni să nu-ți aline dorul. Să râzi, să plângi, să simți fericire sau disperare – și toate astea să se-ntâmple doar în tine, ascunzându-te de ochii lumii... Alergările tale sufletești să-și găsească teren pe-o pistă de nimeni știută... Să iubești în tăcere, să iubești ascunzându-te de iubirea ta… cât de puternic trebuie să fie un om pentru a putea trăi o astfel de iubire…"

Poate că ei au greșit...poate că noi...cert este că ei,... eu,... tu .... putem să fim singur în lumea aceasta. Avem nevoie de cineva care sa ne susțină.

Sunt oameni căora li s-a luat tot! Au fost jefuiți chiar de cei dragi...de prieteni..poate că de tine și de mine...Nu crezi că ar trebui să fim puțin mai atenți?

Cel mai mult doare că adesea doar cei ce nu merită suferă mai mult....și chiar de sunt doar ei cei chinuiți...ei spun: - " Dacă dorești aceasta, fie mi-oi intrerupe cântecul. Dacă îți face inima să bată mi-oi ascunde ochii de fața ta.Dacă deodată-n umblet te împiedic ...păși-voi mai alături, pe-altă cale. Dacă te stânjenesc la împletirea florilor ...voi da ocol grădinii tale. Dacă-ți fac apă jucăușă și sălbatică n-o să-mi mai apropii barca de malul tau. "Rabindranath Tagore

Săracul copil sărac....

Nu este mai mult de un an și jumătate de când cunosc o familie ce mi-a schimbat total viziunea despre viață. Înainte de ei eram un om, după cunoașterea lor sunt un al om. De ce spun asta?...cu ceva vreme în urmă eram mai tot timpul nemulțumit de ceea ce am, nemulțumit că nu am mai mult...total nemulțumit. Dar acum, nu mai am curajul să spun că nu am ce îmi trebuie.

Nu am crezut niciodată că pot exista oameni ce nu au ce mânca într-o zi..sau timp de mai multe zile...mereu gândeam că așa spun unii și alții...dar am fost șocat când am descoperit că există într-adevăr oameni săraci.

Acum nu vreau să vorbesc despre familie, ci mai degrabă despre copii. Copiii acestei familii la prima vedere sunt si ei ca ceilalți...dar dacă începi să îi cunoști, descoperi niște copii cu probleme de oameni mari, niște copii ce nu cunosc bucuriile copilăriei...copii ce au luat viața în piept mult prea devreme și într-un mod dur. Pe lângă durerea provocată de prăpastia dintre bogați și săraci, se pot citi în ochii lor timizi și alte dureri.

Acești copii și-ar dori mai mult, dar cunosc bine problema familiei lor și nu au curajul să încerce măcar să viseze la jucăriile celorlalți, la dulciurile colegilor lor ... sau la confortul altor cămine...Nu au curajul să își imagineze!

Dacă îi iei în magazin să le iei ceva dulce....ei cer biscuiței sărați (salatini)..dar vărsați...căci intră mai mult. Pentru ei , acei biscuței sărați este ceva bun, dulce...desert. Vei fi uimit când îi vei vedea cum împart acei biscuiței...de multe ori te vei feri să nu îți descopere lacrimile.

Multe au fost ocaziile când unul din ei nu au putut merge la școală...nu pentru că nu avea chef..ci pentru că nu avea fie cu ce să se încalțe, fie că era prea frig pentru ce avea el de îmbrăcat.

Acești copii înțeleg problema familiei lor, muncesc mult peste nivelul vârstei lor...și nu zic niciodată nu.

Nu pot să nu menționez situația din această iarnă grea...Au fost zile în ultima vreme când au trebuit să doarmă îmbrăcați....pentru că nu mai erau lemne pentru foc.

Cel mai impresionat am fost la început..când invitându-i pe la mine...copiii nu puteau să treacă de felul întâi...era destul pentru ei...stomacul lor nu era obisnuit cu mai mult.

Acum stau și mă gândesc la colegii lor de joacă, de școală...mă gândesc la mine...avem muuuult mai mult decât au ei...și tot ne plângem, nu ne convine, vrem mai mult. Întreb și eu..dacă am fi în locul lor, ce am face noi?

Ce am făcut noi mai bun decât ei, ca noi să avem și ei nu?

De un lucru sunt sigur...noi am fost creați pentru a fi răspunsul la rugăciunile lor! Te întreb..când a fost ultima oară când te-ai îngrijit de un amărât? Când ți-a mai păsat de cineva mai sărac decât tine?

Nu uita...tu poți face o persoană fericită....tu poți face un copil să simtă din când în când cum este să fie într-adevăr copil. Întrebare este - vrei? Îți pasă?

Tot ce ai nevoie pentru a schimba lumea este dragoste....pentru că dragostea schimbă tot ce atinge!

Puține lucruri sunt mai frumoase decât o floare în deșert.Aceeași floare ar trece neobservată într-o pajiste plină cu flori.

Leul, vulpea şi măgarul s-au înţeles să vâneze împreună. După vânătoare, leul a cerut măgarului să împartă carnea. Măgarul a împărţit cu grijă în 3 părţi egale. Leul s-a înfuriat peste poate şi l-a înghiţit pe măgar. Apoi a poftit-o pe vulpe să facă împărţeala. Vulpea a făcut o porţie mare pentru leu, iar pentru sine nu a oprit decât o bucăţică mică-mică. Leul i-a spus: „Dar cine te-a învăţat, amice, arta împărţelii? Te pricepi de minune!” Vulpea a răspuns: „Am învăţat din soarta măgarului.”

Cu cât e mai grea problema, cu atât ai mai multe motive să îi ceri îndrumarea lui Dumnezeu care le știe pe toate și vrea să te ajute!

Trădare, trădare...dar să știm și noi!

Trădarea s-a sprijinit întotdeauna pe ruda ei umilă, făţărnicia. (Stefan Zweig)

De ceva vreme mă tot minunez de unii oameni ce vor să pară a fi buni prieteni, iar ei trag jarul doar pe turta lor ... așa cum se spune pe la noi. Antoine de Saint-Exupery spunea - "Nu este credincios faţă de nimeni şi de nimic cel ce-şi poate trăda tovarăşul de trudă." Acum întreb și eu...când descoperi o astfel de persoană care trădează și minte atât de usor...ce încredere mai poți avea în acea persoană?

Mulți ajung la o vârstă de "oameni mari" dar ei rămân copii la minte și pentru a avea ceea ce își doresc calcă tot în picioare, chiar și prietenia celor ce le doreau binele. Ajung la o singură concluzie...trebuie să fiu de acord cu ceea ce spune Antoine de Saint-Exupery : "Se înşală cei ce caută morţiş să placă și, pentru a plăcea, se fac maleabili şi ductili și răspund dorinţelor înainte ca ele să fie exprimate. Ei trădează orice, ca să fie aşa cum li se cere. Dar ce treabă pot avea eu cu meduzele astea, care nu au nici os, nici formă? Le arunc şi le dau înapoi nebuloaselor lor: să vină să mă vadă când vor fi ele însele."

Pe astfel de oameni nu ai cum să îi privești decât cu milă. Nu își dau seama ce fac, nu realizează gândirea lor puerilă. Oare ei cred că pot să stea ascunși în falsitatea lor mult? Poate că ei nu stiu proverbul care spune că minciuna are picioare scurte.

Cel mai dureros este că de multe ori persoanele trădătoare și mincinoase...afișează fața de nevinovat, și continuă să susțină inocența lor. Asistând astfel de scene tinzi să îți pierzi și ultimele frânturi ale răbdării, și parcă ai răbufni...dar trebuie să nu uităm: Nu merită! Fie-ți milă de ei!

Aceasta este lumea în care trăim. Suntem trădați, mințiți, înșelați...dar cel mai bine ar fi ca să nu fim noi cei care facem aceste mârșăvii.

Cu această ocazie nu am cum să nu aduc aprecierile mele celor care sunt prieteni adevărați, celor care se țin de adevăr...celor care sunt OAMENI!

Iar celor care obișnuiesc să mintă, să trădeze, să înșele...nu pot decât să le spun că "nu e boală mai josnică-n lume decât trădarea" (Aeschylus)

Bogat și sărac

Intr-o zi, un tată bogat și-a dus copilul să-și petreacă o noapte la o familie foarte săracă, cu scopul de a-i arăta acestuia realitățile vieții oamenilor care nu au bani.
La întoarcerea acasă, tatăl l-a întrebat pe copil despre ceea ce crede în privința experienței trăite, iar acesta i-a spus:
"-Tată, a fost o experiență foarte bună.
- Am învățat că noi avem un câine, iar ei au patru câini, noi avem o pișcină, iar ei au lacul întreg,
- Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele și luna,
- Noi avem o verandă și o grădină frumoase, iar ei au pădurea întreagă."
Tatăl sau încremeni la cele auzite, iar fiul încheie:

"-Iți multumesc, tată, că mi-ai arătat ce săraci suntem!"

Când măsurăm ceea ce avem, rezultatul este percepția noastră despre viață.
Dacă avem dragoste, prieteni, sănătate, simțul umorului și gândire pozitivă, avem totul în viață.

Mulți au bani, dar nu au decât prieteni falși, stres, și nu sunt liniștiți...trebuie să știi să te bucuri de ceea ce ai..și să prețuiești cînd ai!

Gândește-te un moment și decide:

EȘTI BOGAT SAU SĂRAC?

Oamenii însemnați de-a lungul istoriei sunt ținuți minte nu pentru că nu au greșit niciodată, ci pentru faptul că nu au lăsat acele nereușite să îi oprească. Ei au contiunuat până au reușit!

Familia "bogată"

Nu o să uit niciodată Crăciunul anului 2005. Aveam paisprezece ani, Maria sora-mea avea 16 ani iar Jeni cealaltă soră nu împlinise înca 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident la mină.Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectă specială pentru cea mai saracă familie din Biserică. A cerut ca fiecare să economisească timp de o lună ceva bani ca să dea acelei familii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm timp de o lună de zile numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000 lei. De asemenea daca vom sta cu becul stins seară de seară mai puteam economisi 100.000 lei. Eu cu Maria am facut curăţenie la câţiva bogaţi iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara pe întuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eram în Biserică noi si încă 80 de membri iar mama a calculat că se va strânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că pastorul ne aducea aminte în fiecare duminică de colectă.Cu o zi înainte de Craciun am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnote nou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu… Am venit acasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei si trei bancnote de 100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveam haine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea de nerăbdare.A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noi n-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă dar nouă nu ne păsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus nişte hârtie... Pe drum hârtia s-a udat iar ea era leoarcă la picioare. Am stat bucuroase în Biserică deşi am auzit câteva fete de la cor râzând de rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-a durut. Cu banii în mână eram bogate. Când s-a facut colecta mama a pus bancnota de 500.000 lei iar noi fiecare câte una de 100.000 lei.Pe drum spre casa cântam de bucurie. La amiază mama ne-a făcut o surpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cu cartofi prăjiti. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine... Dar pe la ora 15 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă. Când a intrat mama în casă… era albă ca varul şi ţinea un plic în mână. Am întrebat-o ce este în plic şi… abia după jumătate de oră mama l-a deschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de 100.000 lei si 40 de bancnote de 10.000 lei... În total 1.200.000 lei.Nimeni n-a mai spus nimic… Doar ne uitam la podea… Cu cateva minute mai inainte ne simteam ca niste milionare… Acum cu plicul in mana ne simteam ca niste copii teribil de saraci… Noua, ca si copii ne parea bine ca suntem bogati fata de altii… ca aveam cartofi…Apoi stiam ca suntem bogati ca aveam o mama grozava si multi copii nu aveau mame la fel ca mama noastra. Ne bucuram ca eram 3 surori in casa si atatea familii nu aveau copii. Stiam ca nu aveam multe lucruri pe care altii nu le aveau, dar niciodata nu ne-am gandit… ca eram saraci…Dar in acea zi de Craciun am aflat ca eram… N-a mai fost niciodata ca inainte. Saptamana care a trecut apoi n-a vorbit nimeni in casa noastra… N-am mai vrut sa mergem la biserica de rusine, dar, mama, nu ne-a dat voie… Mama ne-a intrebat ce sa face cu cei 1.200.000 de lei, dar noi nu stiam ce fac saracii cu banii…80 de oameni au strâns 1.200.000 lei din care 800.000 i-au dat cei mai săraci oameni din Biserică!

Copilul cerșetor

Ii vezi în intersecții, mișunând printre mașini, cu mâna întinsă... au fața murdară, hainele înnegrite și poartă după ei ba un biberon gol, ba un carton pe care scrie: muritori de foame. Ii vezi prin metrouri, însoțiți de tineri dubiosi, servind unora povesti despre familii numeroase, parinți morți și bani puțini...Iar părinții lor, vii și nevătămați, îi veghează de pe margine de cele mai multe ori. Ii vezi pe părinți savurând o bautură sau trăgând cu nesaț dintr-o țigară, iar copiii, forța muncitoare, lihniți și obosiți nu primesc nimic.

Aceasta e șcena ce o întâlnești fregvent în unele orașe mari. De cele mai multe ori nici nu vrem să ne uităm la acești copii, ne întoarcem privirea sau mutăm mașina mai în față.

Marți mă aflam în una din marile intersecții din București...un copil de cel mult 10 ani se apropie cu o icoană murdară în mână de geamul meu...încerc să fiu atent la semafor...dar observ că micuțul nu mai pleca de langă mașină...mă uit la el neînțelegând de ce nu merge la o altă mașină...Îl zăresc pe micuț cu năsucul murdar lipit de geam, cu privirea fixată pe bancheta de lângă mine...era rupt parcă de realitate...mă uit și eu și descopăr ce îl blocase pe micuț. Primisem o banană, iar eu am lăsat-o pe banchetă lîngă mine....nici eu nu mâncasem nimic, dar imaginea aceea m-a făcut să uit de mine. Copilul, deranjat de privirea mea insistentă....îndrăznește să îmi ceară printr-un semn acea banană...Când geamul s-a deschis parcă și fața aceea micuță și murdară...ce era mult prea serioasă pentru vârsta aceea...a început să schițeze un zâmbet, dar a pierit repede.

Toți acești copii ce fac bani pentru păriți lor...sunt sclavi sub ochii noștri.

Nu puteam să ofer niciodată bani, dar am văzut, că un fruct, un zâmbet, le poate schimba măcar puțin lumea, le poate schimba pentru puțin expresia matură, plină de durere a fețelor lor.

Ei nu au nicio vină! Nu au ales să fie acolo...nu au ales acele familii! Dar știu că eu...tu, noi...putem să fim răspunsul rugăciunilor lor!Noi am primit tot ce avem ca să ne ocupăm puțin chiar și de ei. Trecând peste afacerea murdară și fără inimă a părinților lor, să nu uităm că acești copii au suflet, au suflet de copil....

Aceeași rază poate lumina două obiecte și produce două efecte diferite, în funcție de câtă lumină absoarbe și reflectă fiecare obiect.


Tot așa, o singură experiență poate afecta două vieți în moduri diferite!

E primavară iară....

Dacă nu avem iarna, atunci primăvara nu va fi atât de plăcută. Dacă pe parcursul vieții nu dai de problemele , atunci nu vei aprecia prosperitatea. -Anne Bradstreet-

Întreaga natura începe a se schimba! Parcă și în ființa noastră totul se schimbă! Fumosul începe să își facă simțită prezența...totul învie...o altă iarnă a trecut lăsând urme adânci pe alocuri și în unele suflete.

Ajung să cred că primăvara e modul în care natura ne spune : e timpul să ne revenim!!!

Primavara este atunci când simți că ai chef să fluieri, chiar dacă ai un pantof plin de noroi.
Iubesc primăvara oriunde; dar, dacă aș putea alege, aș întâmpina-o mereu în gradină...între pomi și flori!

Gânduri ....

Cu cât ești mai entuziasmat de viață, cu atât mai multă bucurie vei găsi în ea!

Societatea are anumite zile destinate pentru oferirea de cadouri, dar deseori darurile neașteptate sunt cele ce înseamnă cel mai mult.