Săracul copil sărac....

Nu este mai mult de un an și jumătate de când cunosc o familie ce mi-a schimbat total viziunea despre viață. Înainte de ei eram un om, după cunoașterea lor sunt un al om. De ce spun asta?...cu ceva vreme în urmă eram mai tot timpul nemulțumit de ceea ce am, nemulțumit că nu am mai mult...total nemulțumit. Dar acum, nu mai am curajul să spun că nu am ce îmi trebuie.

Nu am crezut niciodată că pot exista oameni ce nu au ce mânca într-o zi..sau timp de mai multe zile...mereu gândeam că așa spun unii și alții...dar am fost șocat când am descoperit că există într-adevăr oameni săraci.

Acum nu vreau să vorbesc despre familie, ci mai degrabă despre copii. Copiii acestei familii la prima vedere sunt si ei ca ceilalți...dar dacă începi să îi cunoști, descoperi niște copii cu probleme de oameni mari, niște copii ce nu cunosc bucuriile copilăriei...copii ce au luat viața în piept mult prea devreme și într-un mod dur. Pe lângă durerea provocată de prăpastia dintre bogați și săraci, se pot citi în ochii lor timizi și alte dureri.

Acești copii și-ar dori mai mult, dar cunosc bine problema familiei lor și nu au curajul să încerce măcar să viseze la jucăriile celorlalți, la dulciurile colegilor lor ... sau la confortul altor cămine...Nu au curajul să își imagineze!

Dacă îi iei în magazin să le iei ceva dulce....ei cer biscuiței sărați (salatini)..dar vărsați...căci intră mai mult. Pentru ei , acei biscuței sărați este ceva bun, dulce...desert. Vei fi uimit când îi vei vedea cum împart acei biscuiței...de multe ori te vei feri să nu îți descopere lacrimile.

Multe au fost ocaziile când unul din ei nu au putut merge la școală...nu pentru că nu avea chef..ci pentru că nu avea fie cu ce să se încalțe, fie că era prea frig pentru ce avea el de îmbrăcat.

Acești copii înțeleg problema familiei lor, muncesc mult peste nivelul vârstei lor...și nu zic niciodată nu.

Nu pot să nu menționez situația din această iarnă grea...Au fost zile în ultima vreme când au trebuit să doarmă îmbrăcați....pentru că nu mai erau lemne pentru foc.

Cel mai impresionat am fost la început..când invitându-i pe la mine...copiii nu puteau să treacă de felul întâi...era destul pentru ei...stomacul lor nu era obisnuit cu mai mult.

Acum stau și mă gândesc la colegii lor de joacă, de școală...mă gândesc la mine...avem muuuult mai mult decât au ei...și tot ne plângem, nu ne convine, vrem mai mult. Întreb și eu..dacă am fi în locul lor, ce am face noi?

Ce am făcut noi mai bun decât ei, ca noi să avem și ei nu?

De un lucru sunt sigur...noi am fost creați pentru a fi răspunsul la rugăciunile lor! Te întreb..când a fost ultima oară când te-ai îngrijit de un amărât? Când ți-a mai păsat de cineva mai sărac decât tine?

Nu uita...tu poți face o persoană fericită....tu poți face un copil să simtă din când în când cum este să fie într-adevăr copil. Întrebare este - vrei? Îți pasă?