Unui om bogat si fiului sãu le plãcea sã colectioneze opere de artã rare. Aveau de toate în colecþia lor, în afarã de Picasso si Raphael. Adesea se asezau si îsi admirau minunatele opere de artã.

Când a izbucnit conflictul din Vietnam, fiul a plecat la rãzboi. A fost foarte curajos si a murit în bãtãlie în timp ce îl salva pe un alt soldat. Tatãl a primit vestea si a plâns amar pentru moartea fiului sãu.

Peste aproximativ o lunã, chiar înainte de Crãciun, cineva a bãtut la ușa sa. Era un tânãr cu un pachet mare în mânã.

El a spus:

- Domnule, dumneavoastrã nu mã cunoasteti, însã eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastrã si-a dat viata. El a salvat multe vieti în acea zi si în timp ce mã ducea în brate cãtre un loc sigur, un glont l-a lovit în inimã si a murit pe loc. Vorbea adesea despre dumneavoastrã si despre cât de mult iubiti arta.

Tânãrul a întins pachetul:

- Stiu cã nu este mare lucru. Nu sunt un artist mare, dar cred cã fiului dumneavoastrã i-ar fi plãcut sã aveti asta.

Tatãl a deschis pachetul. Era un portret al fiului sãu, pictat de acest tânãr. A privit uimit la felul în care soldatul surprinse în tablou personalitatea fiului. Ochii i s-au umplut de lacrimi. I-a multumit tânãrului si s-a oferit sã plãteascã tabloul.

- O, nu, domnule, nu as putea niciodatã sã plãtesc ce a fãcut fiul dumneavoastrã pentru mine. Este un cadou.

Tatãl a agãtat portretul deasupra semineului. De fiecare datã când avea musafiri, înainte de a le arãta vreo operã de artã din colectia lui le arãta întâi portretul fiului sãu.

Peste câteva luni el a murit. S-a fãcut o mare licitatie pentru picturile din colectia sa. S-au adunat multi oameni cu influentã, uimiti sã vadã minunatele tablouri si bucurosi sã aibã ocazia de a cumpãra unul pentru colectia lor. Pe tribunã se afla tabloul fiului sãu..

Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:

-Vom începe cu acest tablou al fiului sãu. Cine vrea sã liciteze?

S-a fãcut liniste. Apoi o voce din spatele încãperii a strigat:

- Vrem sã vedem tablourile celebre. Sãriti peste acesta.

Dar cel care conducea licitatia a insistat:

- Vrea cineva sã liciteze pentru acest tablou? Cine doreste sã înceapã? 100 de dolari? 200?

O altã voce a strigat furioasã:

-Nu am venit aici ca sã vedem acest tablou. Am venit sã vedem picturi de-ale lui Van Gogh, Rembrandt. Sã trecem la valorile adevãrate.

Dar cel care conducea licitatia a continuat:

- Fiul! Fiul! Cine îl va lua pe fiu?

În cele din urmã s-a auzit o voce din spatele încãperii. Era grãdinarul care lucrase mult timp pentru stãpân si fiul sãu.

- Voi da 10 dolari pentru acest tablou.

Fiind sãrac, era tot ce-si putea permite.

- Avem 10 dolari. Cine oferã 20?

- Dati-i-l cu 10 dolari. Sã trecem la genii.

- S-au oferit 10 dolari. Nu vrea nimeni sã dea 20?

Multimea de oameni a devenit tot mai furioasã. Nu vroiau tabloul cu fiul. Doreau picturile mai valoroase din colectie. Cel care conducea licitatia a lovit cu ciocãnelul:

- S-a vândut cu 10 dolari.

O persoanã din al doilea rând a strigat:

- Sã mergem mai departe!

Dar cel care conducea licitatia si-a pus jos ciocãnelul:

- Îmi pare rãu, dar licitatia s-a încheiat.

- Cum adica s-a incheiat domnule, noi am venit aici degeaba? Si ce facem cu tablourile celelalte!

- Îmi pare rãu. Când am fost chemat sã conduc aceasta licitatie, mi s-a spus despre o stipulatie care existã în testament. Nu am avut voie sã o destãinui pânã în momentul de fatã. Numai tabloul cu fiul este scos la licitatie. Cine il cumpãrã va mosteni întreaga avere, inclusiv tablourile. Omul care a luat tabloul cu fiul va primi totul.

În urmã cu 2000 de ani Dumnezeu L-a dat pe Fiul Sãu pe cruce. Ca si licitatorul, mesajul Sãu zice:

- Fiul, Fiul, cine vrea sã îl ia pe Fiu?

Cãci, dupã cum vezi, cine Îl ia pe Fiul primeste totul.

View on ExposureRoom

View on ExposureRoom

Un om puternic nu este acela care are masa musculară dezvoltată peste normal, nu este nici acela care poate cumpăra cu banii săi pe oricine...omul puternic nu este nici cel ce are influență...Omul puternic este acela care poate recunoaște defectele din viața lui, acela care le poate învinge, omul care poate trece de slăbiciunile sale, de viciile din viața lui...acesta este un om puternic!

Viața e la fel cum ai interpreta în public un solo la vioară, învățând știința instrumentului pe măsură ce cânți. Samuel Butler

Poate că viața a avut un sens câtă vreme n-am ținut să-i dau unul. - Octavian Paler

Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima

Nu știu cum sunt alții...dar eu, am foarte multe așteptări, îmi doresc anumite lucruri...și pentru că așa ne este firea, luptăm mult pentru ceea ce ne dorim. Pe lângă aceasta așteptăm cu nerăbdare să vină clipa în care se realizează măcar una din multele dorințe. Am ajuns să cred că ne măsurăm timpul în realizări. Ce vreau să spun... cam așa arată timpul pentru noi uneori: - mai este puțin până îmi iau ceva..apoi trece o vreme până mi se oferă..., iar apoi, după ce am strâns suma aceasta, îmi voi cumpăra cel mai bun... lucru. Repet...poate nu toți sunt așa. Dar dacă mai sunt persoane care gândesc în acest fel...nu știu cât este de bine. Mă gândesc la cât de mult ne irosim din bucuriile pe care le-am putea avea pe lângă tot ce ne dorim. Oare cum percepe viața un bolnav căruia i se spune că mai are de trăit o perioadă scurtă...și cum percepem noi viața. Cred că este o mare diferență. Dacă ar trebui să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima...cum ar fi? Îmi e teamă că irosim momente ce ar putea deveni prețioase pentru noi și pentru cei de lângă noi.

Te invit să trăiești din plin, să te bucuri de culori, de soare, de prieteni, de tot ce ai...nu lăsa grijile sau planurile să îți fure momentele ce pot deveni prețioase.

Cu ceva vreme în urmă, mi s-a spus că putem instala tasta "Delete" pentru memorie şi suflet...concluzia mea: este imposibil!

"Orice veste va aduce cu sine ziua de mâine, bună sau rea, învaţă-mă să o primesc cu inima împăcată şi cu încredinţarea neclintită că voinţa Ta stă asupra tuturora."

.... Toamna ....

În ultima vreme am avut ocazia să petrec mai mult timp în preajma copiilor...și așa cum mă așteptam am avut multe surprize. Cel mai mult am fost impresionat ieri...În timp ce stătea lângă o grămadă de ardei grași și capia am oferit unei fetițe de 4-5 ani și frățiorului ei de 8 ani câte un ardei... și răspunsul lor m-a uimit. Amândoi m-au refuzat. Am crezut că m-au înțeles greșit. A mai trecut puțin timp și i-am întrebat dacă vor să mănânce , specificând de data aceasta că sunt gustoși...dar același răspuns. După 5 minute apare fratele lor cel mare. Când i-am întins acestuia nu am primit decât un zâmbet larg și un mulțumesc. L-am întrebat de ce mă refuză frățiorii lui mai mici...la care el, puțin rușinat, plecând capul a afirmat: ei nu știu ce este, pentru că nu au mâncat niciodată! Și după ce l-au văzut pe acesta mâncând, au început și ei să mănânce.

Dacă cu două zile în urmă îmi părea rău pentru niște copii că nu își găseau să cumpere niște jucării (Bakugan)...ieri mă durea pentru niște copii care nu mâncaseră niciodată ardei gras sau ardei capia. Sunt atât de mulți copii care trăiesc o copilărie tristă, copii care se retrag din preajma celorlalți...copii nevinovați!

Sunt sigur că putem face ceva pentru ei, dar realizez că cea mai bună întrebare pentru noi, astăzi este: Vrem?

Choose Your Destiny

Sine cera

This is MINE !!!!

Care e cea mai frumoasă peşteră din România?.

Mai tot românul, cât de cât avizat, ar răspunde la această întrebare "Peştera Urşilor".

Greşit. Sunt câţiva iniţiaţi care cunosc răspunsul corect. "Peştera Piatră Altarului". Aflată în Munţii Bihorului, Piatra Altarului este închisă şi, cel puţin deocamdată, aşa va rămâne pentru turişti. Fotografii cu această minune a naturii au fost expuse însă la sediul Organizaţiilor Naţiunilor Unite de la New - York . De asemenea, imagini din Piatra Altarului au fost cuprinse într-unul din celebrele documentare ale lui Jaques Yves Costeau.

Unii speologi care au vizitat-o spun că ar fi printre cele mai frumoase 3 peşteri ale Europei. Alţii afirmă că e cea mai frumoasă. Nu degeaba, cei care o îngrijesc au ferecat-o cu trei porţi de fier şi vorbesc despre ea ca despre un loc paradisiac.

Situată într-un cadru greu accesibil, dominat de Platoul Padișului şi de impresionantele fenomene carstice dintre Cetăţile Ponorului şi Cetăţile Radesii, Piatra Altarului a fost descoperită din întâmplare, în 1984, de un clujean, Daniel Carlugea. Totul s-a întâmplat în timpul unei tabere de 1 Mai organizată la Ponor de Clubul de Speologie Politehnica. Carlugea avea atunci 23 de ani şi era student la Mecanică şi proaspăt membru al clubului de speologie. "Clubul începuse atunci o cercetare oarecum revoluţionară. Am luat hărţile geologice ale zonei, le-am suprapus peste ceea ce ştiam noi şi am căutat locurile unde se aflau faliile majore, care indică prezenţa peşterilor", povesteşte Carlugea. Această metodologie era folosită numai de cercetătorii profesionişti. "Descoperirea a fost însă un noroc. Am avut baftă", recunoaşte el.

Aceasta este o observaţie de 24 ore a tuturor zborurilor aeronavelor de mari dimensiuni din lume, condensat până la 01:11.

Din spațiu arată ca un stup de albine în activitate.

Testează-ți atenția

Așa cum zdrobirea unui trandafir produce un parfum delicat, la fel și greutățile vieții scot la suprafață tot ce e mai bun în noi. Dacă lăsăm timpurile grele să ne transforme, acestea vor scoate la iveală calități ca iubirea aproapelui, sensibilitate, compasiune, umilință și apropiere sufletească de cei dragi.

Îngrijorarea încetează acolo unde începe credința

Un clip recomandat ... Mulțumesc Ela!