În ultima vreme am avut ocazia să petrec mai mult timp în preajma copiilor...și așa cum mă așteptam am avut multe surprize. Cel mai mult am fost impresionat ieri...În timp ce stătea lângă o grămadă de ardei grași și capia am oferit unei fetițe de 4-5 ani și frățiorului ei de 8 ani câte un ardei... și răspunsul lor m-a uimit. Amândoi m-au refuzat. Am crezut că m-au înțeles greșit. A mai trecut puțin timp și i-am întrebat dacă vor să mănânce , specificând de data aceasta că sunt gustoși...dar același răspuns. După 5 minute apare fratele lor cel mare. Când i-am întins acestuia nu am primit decât un zâmbet larg și un mulțumesc. L-am întrebat de ce mă refuză frățiorii lui mai mici...la care el, puțin rușinat, plecând capul a afirmat: ei nu știu ce este, pentru că nu au mâncat niciodată! Și după ce l-au văzut pe acesta mâncând, au început și ei să mănânce.

Dacă cu două zile în urmă îmi părea rău pentru niște copii că nu își găseau să cumpere niște jucării (Bakugan)...ieri mă durea pentru niște copii care nu mâncaseră niciodată ardei gras sau ardei capia. Sunt atât de mulți copii care trăiesc o copilărie tristă, copii care se retrag din preajma celorlalți...copii nevinovați!

Sunt sigur că putem face ceva pentru ei, dar realizez că cea mai bună întrebare pentru noi, astăzi este: Vrem?