Prietenia care a încetat nici nu începuse. (Publis Syrus)

Adevărat sau fals???

Departe de gânduri

Speranţa este cel mai bun medicament pe care îl cunosc.

Alexndre Dumas

"A vedea în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva".

Constantin Brâncuși

Lucruri importante pe care le poți învăța de la copii

Adultii si copiii: doua categorii diferite de varsta, dar si de intelepciune, deoarece fiecare dintre cei implicati in acest joc placut al exercitarii autoritatii va avea de invatat cate ceva de la celalalt.

In timp ce te straduiesti sa iti educi fiul sau fiica sa se lege la sireturi ori sa scrie alfabetul, acestia iti pot impartasi subtil din experienta varstei lor.

Iata cateva lucruri pe care nu ar trebui sa le uiti niciodata si de care iti amintesc copiii, daca stii sa ii privesti:

1. Micul-dejun este cea mai importanta masa a zilei. Chiar si atunci cand nu vei mai fi rasplatit pentru ca ai mancat tot ce era din farfurie.

2. Uneori este cel mai bine sa fii complet necioplit si direct cu oamenii, asa cum se intampla sa fii in copilarie cu rudele, cand iti cereau sa faci ceva stanjenitor si incomod, pentru o bucatica de prajitura.

3. Punand intrebari afli raspunsuri. Nu te sfii sa pui intrebari.

4. Un Gordie Lachance ceva mai batran si mai intelept spunea in filmul Stand by me:
"Nu am avut niciodata in viata prieteni mai buni decat au fost la 12 ani". Si avea dreptate. Secretul consta in incercarea de a fi acel prieten care erai la 12 ani: distractiv si loial, deschis si lipsit de ranchiuna.

5. Barbatii adevarati nu incearca marea cu degetul. Ei sar direct in ea.
6. Joaca este o munca. Abordeaza fiecare problema cu seriozitarea unui copil de 5 ani care detine harta unei comori secrete.

7. Cand erai mic urai atunci cand un adult iti spunea: "Vom vedea". Inca este ceva de neacceptat. Nu spune asta.

8 Singura metoda de a afla cum functioneaza un lucru este sa il dezasamblezi in bucati mici. Acesta este insa un sfat care priveste problemele mai complexe ale vietii si mai putin televizorul cu plasma.

9. Motivul pentru care nu se acorda imprumuturi bancare sau carti de credite copiilor de 8 ani ar fi ca se presupune ca strangi bani inainte sa iti cumperi o noua jucarie.

10. In limbajul secret al copiilor cuvantul "fitness" nu exista. Este inlocuit de "distractie".

11. Lumea ta nu poate fi pe jumatate reala si pe jumatate imaginara.

12. Temele pentru acasa sunt o nenorocire. Adu-ti acasa proiecte neterminate de munca si iti vor strica seara...Si mariajul... Si familia. ...Si viata.

13.Prea mult - din orice - iti va provoca o durere de burtica.

14. Cei mai "cool" adulti au fost cei care au avut timp sa stea sa te asculte pe tine, copil fiind. Inca iti mai doresti sa fii un adult "cool" la randul tau, nu-i asa?

15. Cele mai bune carti se citesc dupa lasarea serii, cu o lanterna.

16. Considera adrenalina ca fiind drogul tau. Nu ai nevoie de bere, iarba, tigari ca sa te simti bine.

17. Sa vezi un fulger pe cer este mai distractiv decat sa te uiti la televizor. Iar ploaia nu este un motiv de tristete ci de bucurie. Iesi din casa!

Sursa- www.ziare.com

-Copiii gasesc de toate în nimic. Adultii, nimic în toate-Giacomo Leopardi

SUNT UNCHI !!!

Despre iertare – Mihai Radulescu

Fiecare om ar trebui să aibă un cimitir personal respectabil, în care să poată îngropa greşelile prietenilor lui. Mark Twain

PUTEREA DE A IERTA ne vine dintr-o stăpânire de sine bărbătească ce constituie una dintre cele mai de seamă podoabe ale caracterului unui om.Puterea de a ierta poate izvorî şi din blândeţea firii şi din capacitatea inimii de a iubi; pe aceasta, însă, aş lăsa-o în planul al doilea, deoarece nu implică nici voinţa noastră, nici raţiunea, ci numai sentimentele. Pornirea de a ierta este mai presus de judecata noastră, dacă o avem însămânţată în suflet de exemplul matern sau a unei alte fiinţe ce a lăsat în noi o amprentă de neşters din copilărie.

Ea devine în astfel de cazuri o a doua natură, nu ne crează dileme, înclinăm către iertare pentru că altfel nu putem. Ne este mai uşor să iertăm decât să mustrăm, să pedepsim, să ne răzbunăm.Dar puterea de a ierta după matură chibzuinţă – ce nu este obligatoriu să fie de durată mare – , puterea de a terta după matură chibzuinţă, reprezintă o formă foarte evoluată a statutului unui om superior. Oricare dintre dumneavoastră doreşte să-şi cunoască nivelul bărbăţiei să se supună probei iertării; cu alte cuvinte, să se verifice cât este înstare să ierte.

Voi aduce câteva pilde din istorie, ce merită atenţia dumneavoastră şi mai merită şi să vă puneţi întrebările: ‘Dacă eram eu în locul personajului, mi-ar fi trecut prin minte să iert, asemeni lui? Iar dacă ideea îmi veneam oare aş fi fost în stare să o duc până la capăt şi s-o preschimb în faptă?’De pildă, prinţul englez Eduard, cunoscut drept Prinţul Negru, învingător la Poitiers, îl făcu prizonier pe regele Franţei şi pe fiul acestuia. În aceeaşi seară îi invită la cină, în loc să-i arunce în vreun beci. Atitudinea sa cavalerească nu se mărgini la atât ci, depăşind orice speranţă a celor doi ostatici cotropiţi de cele mai negre presimţiri, îi servi el însuşi la masă. Iertarea duşmanilor săi îl îmbrăcă într-o aureolă cum n-ar fi putut câştiga în ochii lor prin nici un alt mijloc. Ei fură aceia care mărturisiră în faţa istoriei nobleţea purtării sale.

Celebrul Fairfax, războinic temut, cu prilejul bătăliei de la Naseby, năpustindu-se ca un vultur fără cruţare, smulse drapelul inamic din mâinile stegarului. Dar cum vijelia războiului nu-i dădea pace, i-l înmână spre păstrare unuia dintre ostaşii săi şi se avântă mai departe, în iureşul sângeros al luptei, tăind capete şi pustiind locul pe unde trecea. Soldatul, mândru de steagul vrăjmaşilor încăput în pumnul lui nevrednic, om simplu şi nu prea cunoscător într-ale cinstei, nu rezistă orgoliului ce-l invadă până la sufocare şi se lăudă tutrora că el îl capturase. Din om în om, vestea mincinoasă a faptei sale de curaj ajunse la urechea lui Fairfax. Acesta şopti ca pentru sine: Să-i rămână onoarea aceasta lui. Eu am câştigat destulă.

În cursul bătăliei de la Dettingen, un escadron al cavaleriei franceze atacă un regiment englez. Tânărul ofiţer franţuz ce se afla la comanda lui, oriunde ar fi fost mânat de iureşul luptelor, îşi rotea neîncetat privirile, în căutarea comandantului englez, pe acesta nădăjduind să-l provoace la înfruntarea pe viaţă şi pe moarte. În cele din urmă, căutătura-i îl descoperi şi conaţionalul lui Racine şi al lui Moliere trase de dârlogi, apoi îşi repezi armăsarul asupra acestuia. Ajuns acolo, îl sfredeli din burghiul arzător de sub gene şi-şi înălţă înfierbântat spada deasupra capului, s-o spele în sângele inamicului urât. Dar… încremeni în această splendidă poziţie statuară. Dacă s-ar fi găsit careva dintre combatanţi să-i urmărească căutătura pupilelor, ar fi remarcat că ele aţinteau umărul ofiţerului cu care intenţiona să se confrunte. Aceluia îi lipsea unul dintre braţe, cu celălalt abia izbutind să-şi păstreze stăpânirea asupra calului pe care-l călărea. Ce credeţi că făcu ofiţerul francez, în loc să dea lovitura de moarte ce o pregătise adversarului său? El îşi salută cu spada rivalul şi trecu mai departe în galop, cruţându-l.

O iertare similară – din care deducem şi aspectul ironic – avu loc în cursul bătăliei din faţa Sevastopolului. Un singur membru al unei grupe trimisă în recunoaştere izbuti să revină la ai săi, rănit la cap, dar fericit că scăpase cu viaţă, pe când restul camarazilor plătise războiului tributul vieţii lor. Pe drumul de întoarcere, se împiedică de un trup întins înainte-i ce gemu când îl atinse din nebăgare de seamă. Pricepând că era vorba doar despre un alt rănit şi nu de un leş, îl încărcă pe umeri cu greutate şi, abia mai putând face calea întoarsă pe pipăitelea cu laba piciorului, ajunse mai mult mort decât viu în tabără; apoi îşi pierdu cunoştinţa. Fu trepanat şi ceasuri lungi şi numeroase se scurseră până ce-şi reveni. Cea dintâi sclipire a conştiinţei îi reaminti treptele salvării sale din focul vrajmaş. Deîndată întrebă dacă cel salvat de el din liniile duşmane mai trăia.

- Cum să nu. Este viu!, i se răspunse. Iată-l că soseşte să-ţi mulţumească pentru viaţă.
Acela, deşi rănit grav, se opinti către locul unde zăcea mântuitorul lui: era generalul însuşi…
Salvatorul izbucni cu naivitate:
- Oh, generale, pe dumneavoastră v-am cărat în spinare? Tare-s mulţumit. Nu ştiam cum arătaţi, când v-am cules din glod, dar chiar dacă v-aş fi recunoscut, să ştiţi că tot v-aş fi salvat!

Iertarea nu presupune şi încuviinţarea. Nici nu presupune acceptarea faptei pentru care iertăm sau – ferească

Dumnezeu – încurajarea ei! Nu. Fapta greşită nu trebuie trecută cu vederea. Nu ne vom situa în poziţia orbului şi surdului care nu sesizează nimic din câte-s rele, la cel pe care-l iubeşte. A ierta înseamnă a fi conştient că există ceva de iertat; or, acel ceva este o greşeală, un păcat. Păcatul va fi înconjurat cu mustrări constructive – şi nu din cele destructive – , va fi înconjurat de explicaţii, de sfaturi, de comentarii, din toate lipsind spiritul vindicativ, deprecierea făptuitorului, injuria, umilirea, rănirea sufletească, în cari mustrări trebuie să se presimtă duhul înţelegerii şi mai târzia iertare.

Rostul iertării este de a-l încuraja pe individ să nu mai greşească, să simtă că s-a comportat copilăreşte, că se află în faţa unei fiinţe superioare (dar nu mândre) pe care a făcut-o în mod stupid să sufere, să-l ajute întru întărirea în faţa respingerii repetării păcatului. Fără să i se spună explicit aceasta, iertarea îl va face să regrete că nu s-a comportat la înălţimea purtării pe care ar fi putut-o avea, pentru care a fost educat. Sentimentul demnităţii personale trebuie trezit de iertare şi înjugat să lucreze pentru ca greşeala să nu se mai repete.

Nevoia de iertare este o caracteristică a vieţii sufleteşti. Neglijarea ei ne tulbură echilibrul psihic. Cei care s-au înverşunat în a face rău umanităţi nu scapă de nevoia de a fi iertaţi, chiar dacă, în cazurile cele mai întunecoase, ea se manifestă abia în preajma obştescului sfârşit. Nu trebuie să aşteptăm acele cumplite chinuri sufleteşti pentru a dobândi iertarea ce, obţinută la timpul potrivit, adică după încălcarea conştiinţei, ne-ar oferi liniştea de-a pururi. Oricâte pilde rele am avea în faţa ochilor că poţi greşi şi nimeni nu te trage la răspundere, să nu ne bizuim pe ele; avem o conştiinţă; ea ne va trage la răspundere, mai devreme sau mai târziu. Şi ea, conştiinţa, nu ne va ierta în veac. Conştiinţa ne va judeca. Conştiinţa ne îndrumă cum să trăim, ne judecă dacă trăim după sfaturile ei şi ne condamnă, fără iertare.

Iertaţi pe toţi, pentru ca toţi să vă ierte. Cine scoate sabia, de sabie va pieri.
Nu uitaţi că, rostind TATĂL NOSTRU ne rugăm de iertarea păcatelor. Prea puţini îşi dau seama când spun această minunată rugăciune că îşi condiţionează propria iertare de capacitatea lor de a ierta pe aceia care greşesc înaintea lor: ŞI NE IARTĂ NOUĂ GREŞALELE NOASTRE, PRECUM ŞI NOI IERTĂM GREŞIŢILOR NOŞTRI. Altă iertare nu este. Doar iertarea pe măsura iertării de care suntem noi înşine în stare.
Nu aşteptaţi milă de nu cunoaşteţi mila faţă de ceilalţi.

Fraţi...

Trec zilele...săptămânile...lunile şi anii...toate trec parcă prea repede. Mă întorc cu drag pe meleagurile copilărie, dorind să mai prind măcar puţin din ce a fost cândva. Am venit...şi nimic nu mai este aşa cum am lăsat: locurile, oamenii, ... nici eu! Am colindat străzi ce altădată îmi ofereau linişte, bucurie, siguranţă, dar acum nu mai au nimic de oferit. Poate doar o imagine, un colţ de poveste...

Mi-am dat seama că toate trec... am întrebat de bătrâni, şi nu mai sunt...mi-am căutat

prietenii...sunt mari....m-am căutat pe mine, sunt altul.

Nu mai poţi da timpul înapoi, nu mai poţi găsi

persoane ce nu mai sunt, nu mai poţi fi ce ai fost odată.

Într-o lume a schimbărilor nu putem decât să trăim din plin prezentul presărat cu dulci şi preţioase amintiri.

Politețea nu o găsești de vânzare la bazar! - proverb

.....

DADDY! CAN I BUY AN HOUR OF YOUR TIME?

Este evident că cel mai preţios lucru şi cele mai bune cadouri pe care părinţii le pot da copiilor lor este timp de calitate . Copiilor nu le pasă de nimic altceva, atâta timp cât ne petrecem un timp de calitate cu ei. O investiţie personală în copiii noştri este mult mai important pentru ei decât orice jucării, jocuri video, sau obiecte gadget electronic. Noi, de obicei, încercăm să le cumpărăm pantofi cu nume de brand, hainele cele mai scumpe, cele mai bune jocuri video şi jucării, gândindu-ne că am putea compensa timpul pe care nu l-am petrecut cu ei. Spre surprinderea noastră, aceste încercări mascate şi sub mână nu funcţionează deloc cu copiii noştri, deoarece aceștia sunt destul de inteligenți să înţeleagă că noi încercăm să îi mințim cu materiale scumpe, care nu pot substitui timpul de calitate pe care trebuie să îl petrecem cu ei. Timpul petrecut cu un copil lasă o impresie mai pozitivă, impresie care durează mai mult decât orice altceva. Părinţii ar trebui să ia în considerare punerea portofelele lor deoparte şi să înceapă să ofere timp. De curând am auzit o pevestire impresionantă pe care aș dori să o citiți...
Aceasta este o povestea unui om care a venit acasă de la locul de muncă tarziu, obosit şi iritat, pentru a găsi pe fiul său de 5 ani, așteaptând-ul cu entuziasm la uşă. De îndată ce tata a intrat în casă, fiul său se uită la faţa lui pentru a vedea dacă tatăl său este într-o buna dispozitie. Când el a crezut că este un moment potrivit, a spus: "Tati, pot să-ţi pun o întrebare?"

Tatăl a răspuns fără ezitare, dar cu ton neatractiv "Da sigur, ce este?"

Fiul întrebă pe tatăl lui, "Tati, cât de mult câștigi într-o ora?"

Tatăl răspunse nerăbdător cu furie şi zgomot puternic. "Asta este treaba ta? De ce mă întrebi aşa ceva?"

Fiul nu a renunțat şi a răspuns,

"Vreau doar să știu.

Te rog, spune-mi, cât de mult faci într-o oră?"

Tatăl s-a liniştit un pic şi a spus: "Dacă trebuie să ştii,... uite, eu fac 20 dolari pe oră."

Băieţelul cu capul în jos, spuse: "Oh, tati, te rog..poți să îmi împrumuți 10 dolari?" În acest moment tatăl a devenit furios, dar nu au avut nici o idee cu privire la intenţia copilului. Tatăl a zis din nou, cu furie, "În cazul în care motivul pentru care ai întrebat este să poţi împrumuta nişte bani de la mine pentru a cumpăra o prostie de jucărie sau alte nimicuri, atunci vreau să te văd mărşăluind direct în camera ta şi direct la culcare.

Băieţelul în linişte s-a dus în camera lui şi a închis uşa. Deşi băieţelul ştie că tatăl său îl iubeşte,

el nu a fost mulţumit de reacţia spontană a tatălui său cu privire la cererea sa.

În cele din urmă, tatăl se aşează pe scaun şi a început să fie mai furios în urma întrebării băiețelului său. În mintea lui el a continuat să gândească cum el îndrăzneşte să pună astfel de întrebări numai pentru a obţine nişte bani. După aproximativ o oră sau două, tatăl s-a calmat, şi a început să pună lucrurile într-o altă perspectivă.El a spus:

"Poate că într-adevăr are nevoie de 10 $ să cumpere ceva. La urma urmei, el de fapt nu cere bani de foarte multe ori ". Tatăl a mers în camera băiețelului lui. După ce bate el a deschis uşa şi a întrebat.... "Ai adormit fiule?"

Băieţelul a răspuns ușor

"Nu tata, sunt treaz."

Tatăl a spus calm: "Uite...m-am gândit și... poate am fost prea dur cu tine mai devreme. Aceasta a fost o zi lungă şi mi-am revărsat supărarea pe tine.. uite... aici sunt cei 10 dolari pe care ia-i cerut."

Băieţelul sare drept în sus, fericit şi zâmbitor şi strigă,

"Oh, multumesc tata!" Apoi, fugind la perna sa...el a scos câțiva dolari mototoliți. Tatăl când a văzut că băieţelul avea deja nişte bani ascunși a început să se înfurie din nou. Băiețelul, încet...a început să calculeze banii pe care îi avea...

Tatăl întrebă atunci: De ce mi-ai cerut bani când tu deja aveai?

Băieţelul a răspuns, "Pentru ca nu aveam suficient de mulți, dar acum am!" Băieţelul a adăugat: "Tati, am 20 de dolari acum pot să cumpăr o oră din timpul tău? Te rog ca mâine să vi acasă mai devreme aş dori să iau cina cu tine."

Tatăl a fost zdrobit când a auzit şi a înţeles tot ce fiul său a încercat să facă de la bun început. El a pus braţele în jurul fiului său, şi și-a cerut iertare.

A doua zi, întreaga familie a avut mai mult de o oră pentru a lua masa împreună şi pentru a recupera din urmă ... acest lucru a devenit un obicei apoi în familia lor.