Trec zilele...săptămânile...lunile şi anii...toate trec parcă prea repede. Mă întorc cu drag pe meleagurile copilărie, dorind să mai prind măcar puţin din ce a fost cândva. Am venit...şi nimic nu mai este aşa cum am lăsat: locurile, oamenii, ... nici eu! Am colindat străzi ce altădată îmi ofereau linişte, bucurie, siguranţă, dar acum nu mai au nimic de oferit. Poate doar o imagine, un colţ de poveste...

Mi-am dat seama că toate trec... am întrebat de bătrâni, şi nu mai sunt...mi-am căutat

prietenii...sunt mari....m-am căutat pe mine, sunt altul.

Nu mai poţi da timpul înapoi, nu mai poţi găsi

persoane ce nu mai sunt, nu mai poţi fi ce ai fost odată.

Într-o lume a schimbărilor nu putem decât să trăim din plin prezentul presărat cu dulci şi preţioase amintiri.