Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte pe catedră. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre având diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Toţi studenţii au fost de acord că borcanul este plin. Apoi, a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin şi au râs. Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care a turnat-o în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul rămas liber. Acum, spuse profesorul arătând spre borcan, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, su numai ele au rămas, viaţă voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, maşina şi casa. Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul. Dacă puneţi în borcan întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele. La fel se desfăşoară şi cu viaţă voastră: dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează. Stabiliţi-vă priorităţile ! Restul ... este doar nisip.