Frizerul lui Paulo Coelho si existenta lui Dumnezeu

Un bărbat se duse să-şi aranjeze părul şi barba. Cum se întâmplă întotdeauna, conversă cu frizerul despre una şi despre alta, până ce – comentând pe marginea unui articol din ziar despre copii străzii – frizerul zise:
„După cum vezi, această tragedie demonstrează faptul că Dumnezeu nu există”.
„În ce fel?”
„Nu citeşti ziarele? Atât de multă lume suferă, atâţi copii sunt abandonaţi, sunt atâtea rele pe lume. Dacă Dumnezeu ar exista, n-ar mai fi atâta durere”.
Clientul se gândi pentru o vreme, dar tunsoarea lui era aproape gata şi hotărî să nu prelungească discuţia. Reveniră la subiectele mai blânde, clientul plăti şi plecă.
Cu toate acestea, primul chip care-i ieşi în cale fu acela al unui cerşetor, cu o barbă de câteva zile şi cu păru lung şi încâlcit. De îndată, se întoarse la frizerie şi îi spuse frizerului:
„Ştii ceva? Frizerii nu există”.
„Ce vrei să spui cu asta? Eu sunt aici şi sunt frizer”.
„Nu există”, insistă bărbatul. „Fiindcă dacă ar fi existat, nu ar exista oameni cu bărbi atât de lungi şi păr atât de încâlcit cum tocmai am văzut eu la colţul străzii”.
„Pot să-ţi garantez că frizerii există. Dar omul acela nu a venit nicicând aici”.
„Întocmai. Deci, drept răspuns la întrebarea ta, şi Dumnezeu există. Doar că oamenii nu se îndreaptă către el. Dacă ar face-o, ar fi mai generoşi şi n-ar mai fi atâta suferinţă pe lume”.