Lacrima    

Lacrima mi se prelinge,                                                 

Pe obraju-nbujorat.

O durere s-a lăsat,

Care sufletul îmi frânge 

Stau și tot privesc spre cer,

Parcă totu-i un mister,

Realitatea se coboară,

Ca o pânză de aramă .

Lacrima tot curge,

Dar am ralizat ceva:

Lumea nu se va opri in loc,

Pentru supararea mea.

      După ce ați citit aceste versuri aș vrea să vă opriți pentru o clipă. Aș vrea să vă regăsiți în aceste versuri cum am facut și eu, micul copil, care a pus aceste cuvinte pe hârtie. În tăcerea locului în care vei sta, să recitești ultimile două versuri și să îți pui întrebarea: ,,Oare eu am gândit vreodată așa?’’.

     Recunosc că nici eu nu am făcut asta și probabil că în viitor voi încerca. De multe ori stau și mă gândesc de ce lumea este așa de  închisă și sumbră și la orice pas e gata să te împingă în abisul  suferinței și să te lase acolo; și asta pentru ce, pentru a fi altora mai bine. Regret faptul că cei dragi mie, pe care i-am ajutat mereu și cărora le-am fost alături oricând, chiar trecând peste cuvintele celor care mi-au dat viața, au avut grijă să mă facă să sufăr. De fiecare dată am întors și celălalt obraz și aceeași palmă am primit-o. Vă întreb pe voi....este corect? Este adevărat că Dumnezeu ne învață să fim buni și să iertăm greșeala aproapelui nostru, dar asta are o limită. Ce faci dacă tu tot ierți , iar ei tot te lovesc? Eu am ajuns la concluzia că aceasta iertare nu trebuie neapărat arătată. Dacă tu ai sufletul împăcat și ești sigur că l-ai iertat, atunci  aceasta se poate numi o iertare, chiar dacă nu mai ești așa de apropiat/ă cu persoana care ți-a  greșit.

    De multe ori în viață am acordat mereu înca o șansa celor care mi-au greșit și , sincer vă spun că nu regret, pentru că am făcut-o din dragoste și cu sufletul curat, chiar dacă după aceea eu am suferit înzecit.

     Acum m-am trezit și am luat și eu atitudine. Un om mare mi-a spus odată că ,, Trebuie să ști la ce nivel ești și să nu te subapreciezi’’  și mare dreptate a avut. Este plăcut să fi apreciat și cei din jur să știe ce poți și cât poți, dar acest lucru nu trebuie exercitat la maxim, fiindcă în scurt timp vei ramane  doar tu și capacitățile tale.

      Încă un sfat înainte de final, ține-ți cont de următorul lucru....,,Spune-mi cu cine vorbești ca să îți spun cine ești!’’, fiindcă prietenia te poate ajuta, dar e lucrul care te poate distruge definitiv.                         

                                                 Semnat: Nica