Privind în trecut

Adesea ne surprindem cu gândul în vremuri din trecut. Privim la copilărie, la momentele frumoase...sau triste. Cel mai adesea privim nostalgic la ceea ce a fost cândva cea mai frumoasă perioadă a vieții noastre, sau cel puțin așa obișnuim să o numim.

Astăzi mergeam prin orașul în care locuiesc și pășind prin zăpada străzii, am fost parcă trezit din meditația mea de un copil ce se lupta să făurească un omuleț de zăpadă. Am privit la el, am zâmbit, am primit ca răspuns tot un zâmbet din partea lui...era senin și vesel. Mintea a și început să alerge sprintenă la vremurile frumoase din viața mea. Iubeam iarna. Era anotimpul meu preferat. Și am început să revăd dealul pe care mă dădeam cu schiurile, curtea unde făceam oameni de zăpadă, ulița și pârtia de săniuș...le vedeam aevea.

În timp ce revedeam părți din copilărie, mintea parcă spunea: ce vremuri...foarte frumoase. Uite acum...ești mare, ai griji...nu mai este ce a fost. Instantaneu parcă aceste gânduri au smuls un oftat din pieptul meu. Parcă vroiam să mai petrec puțin din timpurile trecute, să mai am acea vreme de bucurie, fericire și inocență.

Gândind așa mi-am dat seama că devin din ce în ce mai nefericit, dornic de vremurile trecute. mai pot oare să mă bucur acum? răspunsul este simplu...Da!

Am realizat că fac o mare greșeală trăind prea mult cu mintea în trecut. Nu îmi trăiesc prezentul. Mereu noi oamenii nu suntem mulțumiți de ceea ce avem și aducem trecutul în prezent pentru a mai putea zâmbi puțin. Vrem să fim fericiți și nu știm de ce nu suntem. Am realizat că cine nu e fericit cu ceea ce are, nu va fi fericit nici când va avea ce își dorește...

Am început să conștientizez că trebuie să mă bucur de fiecare clipă a zilei, de fiecare ocazie pe care o am...că de nu, voi trăi prea mult în trecut, iar timpul va trece prea repede pe lângă mine, răpindu-mi tot ce ar putea fi de folos....și va veni o zi când voi vedea ca a trecut prea mult din viața mea, iar eu nu am trăit. De ce? Am invocat trecutul prea mult.

Decizia mea...găsește fericire în orice, în ceea ce ai, în ocaziile mărunte...învață să trăiești. Și astăzi poți face lucruri frumoase, chiar și oameni de zăpadă.