Ai privit vreodată copiii într-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii când cade pe pământ?
Sau ai urmărit vreo dată zborul iregular al unui fluture?
Sau ai observat soarele când dispare în noapte?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede. Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi în zbor?
Când spui :"Cum te simţi?” asculţi răspunsul?
Când ziua s-a sfârşit te întinzi în pat cu sute de chestiuni succesive care îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreo dată fiului tău :"o facem maine”? Fără să îţi dai seamă în grabă, de părerea sa de rău?
Ai pierdut vreo dată legătura, cu o bună prietenie care apoi s-a sfârşit
Pentru că tu nu ai avut niciodată timp să suni şi să spui :"Buna”?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa atât de repede.
Timpul e scurt.
Muzică nu va dura.
Când alergi atât de repede
Că să ajungi pe undeva 
Îţi pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când te preocupi şi alergi toată ziua, că un dar niciodată deschis . . .aruncat.
Viaţă nu este o fugă.
Ia-o uşor.
Ascultă muzica.
Această poezie a fost scrisă de o adolescentă bolnavă de cancer în faza finală.
2 comentarii:
Impresionant. Oare e nevoie de oameni sau copilasi suferinzi sau chiar sa trecem noi prin suferinta, ca sa ne deschidem ochii mai bine si sa lasam nemultumirile si sa ne bucuram de viata? Se pare ca uneori da!
Sa nu mai "dansam lent..."!
Cand viata e pe final, ai vrea sa faci multe,dar cand ai viata inainte..parca nimic nu te multumeste, si nu ai chef de nimic...cred ca in goana timpului nu prea stim cum sa " nu dansam lent"
Mi-a placut un gand...sa invatam sa zambim mai mult in acest an...
felicitari pentru gandurile pe care ni le impartasesti!
Trimiteți un comentariu