Un om și un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusețea zilei, când, deodată, își dădu seama că, de fapt, murise. Iși aducea acum clar aminte că murise, iar câinele, care mergea lângă el, murise chiar cu mai mulți ani în urmă... Se întreba: " Oare unde duce drumul ăsta?"...După o vreme, ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră.
Privindu-l mai îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină.
Mai sus, pe colina, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare.
Ajunseră acolo și văzu că era încrustată cu perle, iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. El și câinele său se apropiară de poarta și atunci observă, într-o parte, un om șezând la un birou .
Il întrebă:
- Scuzați-mă, unde ne aflăm ?
- Aici e raiul - răspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne dați putină apă ?
- Bine'nțeles, intrați înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi se aducă
niște apă cu gheață. Făcu un gest și poarta începu să se deschidă.
- Prietenul meu, poate intra și el ? - întrebă călătorul arătând înspre câine.
- Imi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.
Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse și își continuă calea pe care pornise, împreună cu câinele său.
După încă o lungă plimbare, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de țară, dădură de o fermă, a cărei poartă părea că nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie și văzu un bărbat șezând rezemat de un copac și citind o carte. - Scuzați-mă ! - i se adresă el. Aveți cumva puțină apă?
- Da, desigur... e o cișmea ceva mai încolo.
- Și pentru prietenul meu ? - zise, arătând către câine.
- Trebuie să fie și o strachină, chiar lângă cișmea.
Trecură de poartă și ajunseră la o cișmea veche, cu pompă. Omul și câinele băură pe săturate. După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac. - Ce loc este acesta ? - întreba călătorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total încurcat. Un cetățean, ceva mai jos, pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el. - Te referi la locul acela cu alei de aur și zid de marmură ?... Acela e iadul.
- Și nu vă deranjează că ei folosesc același nume ca și dumneavoastră ?!...
- Din contră, suntem fericiți că ei îi triază mai întâi pe cei care sunt gata să-și lase în urmă prietenii cei mai buni.
Privindu-l mai îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină.
Mai sus, pe colina, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare.
Ajunseră acolo și văzu că era încrustată cu perle, iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. El și câinele său se apropiară de poarta și atunci observă, într-o parte, un om șezând la un birou .
Il întrebă:
- Scuzați-mă, unde ne aflăm ?
- Aici e raiul - răspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne dați putină apă ?
- Bine'nțeles, intrați înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi se aducă
niște apă cu gheață. Făcu un gest și poarta începu să se deschidă.
- Prietenul meu, poate intra și el ? - întrebă călătorul arătând înspre câine.
- Imi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.
Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse și își continuă calea pe care pornise, împreună cu câinele său.
După încă o lungă plimbare, pe vârful unei alte coline, pe un drum prăpădit de țară, dădură de o fermă, a cărei poartă părea că nu avusese zăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie și văzu un bărbat șezând rezemat de un copac și citind o carte. - Scuzați-mă ! - i se adresă el. Aveți cumva puțină apă?
- Da, desigur... e o cișmea ceva mai încolo.
- Și pentru prietenul meu ? - zise, arătând către câine.
- Trebuie să fie și o strachină, chiar lângă cișmea.
Trecură de poartă și ajunseră la o cișmea veche, cu pompă. Omul și câinele băură pe săturate. După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac. - Ce loc este acesta ? - întreba călătorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total încurcat. Un cetățean, ceva mai jos, pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el. - Te referi la locul acela cu alei de aur și zid de marmură ?... Acela e iadul.
- Și nu vă deranjează că ei folosesc același nume ca și dumneavoastră ?!...
- Din contră, suntem fericiți că ei îi triază mai întâi pe cei care sunt gata să-și lase în urmă prietenii cei mai buni.
