Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădină cu stupi.
Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartăşi aşteptaţi să vorbesc.
– De unde să-ncep?
Credeţi-mă, credeţi-mă,
despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:
despre soartă şi despre şarpele binelui,
despre arhanghelii cari ară cu plugulgradinile omului,
despre cerul spre care creştem,despre ură şi cădere,
tristeţe şi răstignirişi înainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voitaşa de mult să plânga şi n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele,
de-aceea – lăsaţi-măsă umblu mut printre voi,
să vă ies în cale cu ochii închişi.
Lucian Blaga
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu