Băiețelul privea fascinat ploaia alba de așchii mari și mici care cădeau din piatra la stânga și la dreapta.
Nu prea știa ce se întâmplă; omul acela care lovea cu înverșunare piatra aceea mare i se părea puțin ciudat.
După vreo câteva săptămâni, băiețelul trecu din nou prin fața atelierului și, spre marea lui mirare, în locul blocului de marmură văzu un leu mare și puternic.
Foarte tulburat, copilul alergă la sculptor și-i spuse: “Domnule, spune-mi te rog, cum de-ai știut că în piatră este un leu? ”



