Când vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea e bine să mai reflectezi o dată. (Mark Twain)

Am ajuns la concluzia că niciodată nu îi poți mulțumi pe oameni! ...oricât de mult te-ai strădui, vor exista persoane ce vor avea ceva de comentat la asresa ta sau la ceea ce ai făcut...inevitabil apar dușmanii! Dar nu este nimic... cred în următoarele cuvinte:

Omul trebuie să aibă şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.

Noi îl privim pe Dumnezeu aşa cum aviatorii işi privesc paraşuta; ea este acolo pentru urgenţe dar pilotul speră să nu trebuiască să o folosească niciodată. (C.S. Lewis)

De ce?

De curând am auzit o povestire ... se spune că învățătorul i-a întrebat pe copii ce vor să se facă atunci când vor fi mari. Copii încep să spună pe rând ce vor să ajungă...între aceștia a fost un băiețel care atunci când i-a venit rândul, a spus: -eu când o să fiu mare o să mă fac...prost! Învățătorul uimit întreabă de ce a spus asta, la care băiețelul răspunde...asta îmi spune tata mereu..că o să fiu un prost!

Această povestire mi-o spune o persoană care trăise experiența băiețelului...el niciodată nu a fost apreciat, ba din contră...tatăl îi spunea că nu va face nimic în viață. Greu, spunea această persoană , a putut să treacă peste vorbele tatălui....au trecut mulți ani ca să vadă că e și el bun.

Oare ce au acești părinți în minte când aruncă astfel de vorbe copiilor lor?

De ce unii pot să facă tot pentru copii lor iar alții pur și simplu îi distrug?

.....