Doi Prieteni ADEVĂRAȚI

Am să vă povestesc acum o întâmplare adevărată în care se poate vedea prietenia dintre doi tineri. Damon şi Pitias, doi tineri din Siracuza, erau buni prieteni. Prietenia lor se înfiripase pe urma plăcutei potriviri de sentimente nobile. Ea fusese întărită prin cultivarea celor mai alese virtuţi.
Pe vremea aceea Siracuza era condusă de un tiran pe nume Dionisie. Orice virtute omenească îl făcea să fie bănuitor. Pe un motiv cu totul netemeinic osândi la moarte pe Damon.
Mama şi sora lui Damon locuiau într-un oraş situat la oarecare distanţă de Siracuza. Damon se rugă de tiran să-i îngăduie să se ducă să le îmbrăţişeze pentru ultima oară, şi-i făgădui că în cel puţin 4 zile de la plecarea sa se va întoarce spre a-şi primi osânda.
Cererea păru tiranului atât de extraordinară încât îl pufni râsul de naivitatea lui.
- Mă crezi tu atât de naiv, spuse el, ca să mă încred în ceea ce spui tu? Şi cine va fi chezaş că te vei întoarce, dacă te las să pleci?
- Eu, spuse Pitias care îşi însoţea prietenul în faţa tiranului. De nu se va întoarce în ziua şi la ora rânduită de tine primesc eu să fiu dat în locul lui, morţii.
Tiranul se învoi bucuros, orice i s-ar întâmpla, unul tot va cădea. Căci amândoi aceşti tineri îi erau la fel de nesuferiţi, fiind oameni la fel de virtuoşi.
Judecând pe oameni după inima sa, era sigur că Damon odată scăpat din mâna sa, nu se va mai întoarce. Şi astfel unul din aceşti doi tineri, atât de vestiţi prin virtuţile lor, ar fi sacrificat, iar celălalt şi-ar pierde onoarea.
Trecură trei zile.
Veni şi ziua a patra. Ora fatală se apropia. Toţi locuitorii din Siracuza se adunară în locul unde se ridicase eşafodul şi aşteptau înfriguraţi să vadă sfârşitul. Damon nu se întoarse încă… Pitias în închisoare se ruga lui Dumnezeu din toată inima ca să împiedice reîntoarcerea prietenului său.
În sfârşit sosi şi ora, hotărâtă. Se trimise oameni să îl aducă din închisoare, şi în timp ce poporul fremăta de durere, iar tiranul se îmbăta de o crudă bucurie, Pytias urcă pe eşafod, gata pentru execuţie.
Dar deodată, când tăcerea era mai mare, se auzi un strigăt: – Iată-l! E Damon! Şi numele lui Damon trecu din gură în gură.Gâfâind din greu, Damon, care nu putuse veni mai curând din pricina unui râu întâlnit în cale, ce se revărsase, se repezi prin mulţimea adunată, urcă pe eşafod şi strânse în braţe pe prietenul său, lăsând să-i picure din ochi lacrimi pe obrazul lui.
Atunci, între cei doi prieteni a avut loc o adevărată întrecere în mărinimie, care ar fi putut smulge lacrimi şi inimilor celor mai împietrite.- Ora hotărâtă a trecut, spuse Pytias; se cade ca eu să fiu dat morţii!
- Eu sunt cel dat morţii, cel osândit, răspunse Damon. Tu trebuie să trăieşti.
- Eu sunt tânăr, nu am pe nimeni, iar tu ai bunii copii ce trebuie să îi creşti în temerea cea sfântă de Dumnezeul, spuse din nou primul, la care cel de al doilea răspunse:
- Şi tu trebuie să trăieşti spre slava lui Dumnezeu.
Şi unul de altul se rugau care să fie liberatorul celuilalt.
Oricât de sălbatic şi de crud ar fi fost tiranul, el nu putu să rămână nemişcat la o asemenea privelişte şi nici să se împotrivească admiraţiei şi înduioşării ce izbucniseră în toate părţile.
De aceea cruţă şi pe unul şi pe celălalt iar mulţimea scoţând mii de strigăte de bucurie, îi duse în triumf la casele lor.

Nature call

Cât Valorezi?

Paul, cu o figură tristă şi abătuta, se întâlni cu prietena sa Carla într-un bar, la o cafea. Deprimat, începu să se descarce în faţă ei, povestindu-i despre toate preocupările sale, munca, banii, raportul cu prietena, scopul său în viaţă! Totul părea să îi meargă prost.

Carla bagă mâna în geantă, scoase o bancnotă de 50 EURO şi îi zise:

- Vrei această bancnotă?

Paul, puţin confuz, la început îi răspunse:

- Bineînţeles, Carla, sunt 50 EURO, cine nu i-ar vrea?

Atunci Carla luă bancnotă într-o mână şi o strânse cu putere până când făcu un mic ghemotoc. Arătându-i ghemotocul lui Paul îl întrebă din nou:

- Acum o mai vrei?

- Carla, nu ştiu unde vrei să ajungi, dar sunt în continuare 50 EURO. Bineînţeles că îi iau şi aşa, dacă mi-i dai.

Carla desfăcu ghemotocul, aruncă bancnotă pe jos şi o călca cu piciorul, până când se murdări toată.

- Tot mai vrei bancnotă?

- Ascultă, Carla, tot nu înţeleg unde vrei să ajungi, este oricum o bancnotă de 50 EURO, şi până când nu o rupi îşi păstrează valoarea.

- Paul, trebuie să ştii că chiar dacă uneori ceva nu iese aşa cum vrei tu, chiar dacă viaţă te îndoaie şi te face un mic ghemotoc, tu continui să fii la fel de important cum ai fost intotdeauna. Ceea ce trebuie să te întrebi este cât valorezi în realitate, nu cât de mult poţi să fii abătut într-un anumit moment.

Paul rămase nemişcat uitându-se la Carla fără să zică un cuvânt, în timp ce mesajul îi intră bine în memorie. Carla puse bancnotă desfăcută alături de el, pe masă, iar cu un zâmbet complice îi spuse:

- Ia-i, ţine-i cu ţine că să îţi aminteşti de acest moment atunci când nu te vei simţi bine, dar trebuie să îmi dai o bancnotă noua de 50 EURO că să o pot utiliza cu următorul prieten care are nevoie. Îl pupa pe obraz şi se îndreptă către uşă.

Paul privi bancnotă, zâmbi, o privi din nou şi cu o energie noua îl strigă pe ospătar să plătească nota.

Știați că.....

*Dintre toate vietuitoarele furnica are poate cel mai mare creier in proportie cu corpul sau.
* Furnica poate sa supravietuiasca pana la doua saptamani sub apa?
* Albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre.
* Albinele nu vad culoarea rosie dar in schimb ele vad razele ultraviolete care sunt invizibile pentru noi.
* ...pe globul pamantesc exista nu mai putin de 800 000 de specii de insecte. S-a calculat ca pe un km patrat de pamant se afla 2 miliarde de insecte diferite.
* ...fluturele de camp are o greutate de 0,025 g; totusi, catre sfarsitul verii, urmasii sai, adica omizile loate laolalta (nimai cele produse de un singur fluture ) cantaresc 225 kg.
* Fluturele monarh strabate in perioada migratiei 5000 km. intre Canada si Mexic.

Umbrela galbenă

Se povesteşte că era o dată un orăşel în care totul era gri, în care plouă zilnic, toată lumea era tristă, se îmbrăca în negru şi toţi aveau umbrele negre. Pe străzile acelui orăşel însă se plimbă un om care zâmbea mereu şi umbrelă lui era galbenă, nu neagră. Ceilalţi locuitori ai oraşului comentau mereu: Cine se crede? Umbrelă trebuie să fie neagră!!! Este un ciudat.” În acel orăşel trăia o fetiţă care se uită mereu pe geam, şi când îl vedea pe omul cu umbrelă galbenă, se gândea: Ce importantă are culoarea umbrelei? Că e neagră sau galbenă, tot umbrelă e!” Într-o zi, fetiţă îşi luă ghiozdanul şi că de obicei plecă spre şcoală. Pe drum începuse să plouă că de obicei şi oamenii îşi deschiseră umbrelele negre. Fetiţă îşi dădu seamă că îşi uitase umbrelă acasă, dar nu se mai întoarse, ci continuă să meargă prin ploaie. La un moment dat, omul cu umbrelă galbenă veni lângă ea, şi îi zise să stea sub umbrelă lui. La început fetiţă ezita... nu prea dorea să fie privită ciudat şi ea dar..îşi aduse aminte de vorbele ei:Ce importantă are culoarea umbrelei? Că e neagră sau galbenă, tot umbrelă e!” Se aşeza sub umbrelă galbenă sia€¦ramase fără cuvinte! Sub umbrelă galbenă cerul era senin! Atunci omul începu să îi povestească cum primise el umbrelă galbena”Eram odată şi eu trist şi aveam umbrelă neagră. Dar într-o zi, m-a prins ploaia şi că şi ţine, şi eu îmi uitasem umbrelă, şi atunci un om cu umbrelă galbenă a venit lângă mine şi mi-a făcut cadou această umbrelă, zicându-mi să o dau mai departe celor care au nevoie.” Tot mergând şi vorbind, ajunseră la şcoală fetiţei. Omul îşi luă rămas bun şi plecă. Fetiţă era încântată. După ce omul plecă, fetiţă îşi dădu seamă că ţine în mână umbrelă galbenă! Omul îi dăruise ei acea umbrelă! Acum ştia ce va face: la rândul ei, va încerca să le arate celorlalţi că sub umbrelă galbenă cerul e mereu senin!

Sper ca și tu, dragă cititorule, să iei hotărârea să intri sub umbrela galbeă!