În ultima vreme , mai peste tot pe internet m-am împiedicat de o postare care mă tulbura...Calculează data morții tale! Stau și mă întreb, cine oare intră acolo să afle când moare? Am început de atunci să analizez mai atent viața. Ce este ea? Pentru ce trăim? Care este rostul omului pe pământ?Dar moartea, ce este?
În urmă cu cațiva ani am avut privilegiul să pot ajuta timp de o lună persoanele singure și în vârstă dintr-un anumit sat din județul Dâmbovița. A fost cea mai cutremurătoare vară a vieții mele...în urma acelor câteva săptămâni, am început să gândesc altfel. Am întâlnit două bătrâne singure, speciale, despre care vreau să vă povestesc pe scurt. Pe una dintre ele, nu o puteam găsi, deși toată lumea ne îndruma spre casa dânsei...iarba era asa de mare , încât din stradă nu se putea zări casuța umilă a bătrânicii. Era singură pe lume. Pe masa ei era o cănuță din metal în care se afla masa ei de prânz, pâine veche înmuiată în apă. Zilnic, când mergeam pe
la ea, era senină și zâmbitoare. Când o întrebam ce are de mâncare...ne spunea, că are ce îi dă Domnul...avea un prun în fața casei...sursa ei de hrană. Era bolnavă.. Tot timpul îi era frig. Făcea vara focul în casă. Avusese două fete..dar pentru o zi...În ziua în care s-a născut cea de-a doua...fata cea mare a fugit la cel mai apropiat oraș pentru a lua făină pentru pâine ...se născuse sora ei! Dar în drumul ei , când trecea o punte, a venit unda cum spunea bătrâna..și a luat fata. Nu a mai văzut-o vreodată. Acum o mai are pe cea mică.. Dar nu o vizitează. Nu o mai vazuse de mult timp, dar nu o judeca, spunea că e și ea ocupată, bolnavă...îi lua mereu apărarea. Am aflat că vara trecută bătrânica a murit...a murit groaznic...i-a luat foc casa...făcea focul mereu.
O altă bătrână pe care am vizitat-o...am găsit-o la fân. Avea 80 de ani. Avusese 8 copii, doi muriseră...iar ceilalți șase nu vor să audă de ea. Îmi povestea cu lacrimi în ochi cum mergea 2 ore pe jos ca să poată cumpăra făină să facă pâine la copii...ca atunci când se vor trezi sa găsească mâncarea gata...se trezea cu noaptea în cap...Iar acum, spunea bătrâna, sunt fără copii...pentru ce am alergat atât? Mi-am făcut datoria de mama, dar nu mă bucur de copii!!!
Care să fie bucuria acestor bătrâne înaintea morții?Pentru ce au trăit? A meritat viața? Sau trăim ca să suferim? Nu cred că Dumnezeu ne-a creat să suferim, apoi să murim! Nu acesta este motivul umblării noastre pe acest pământ!
Acum vă întreb...pentru ce trăim? Cu ce rămânem la sfărșitul vieții? Alexandru cel mare îi spunea celui mai bun slujitor ca la moartea lui să fie îngropat cu mâinile afară... toți să vadă ...omul când moare nu ia nimic cu el.
Te-ai gândit vreodată la rostul tău pe acest pământ? Te-ai întrebat vreodată care va fi rezultatul alegerilor tale, al faptelor tale? Pentru ce trăiești?
Mi-aduc aminte de un verset din Scriptură care spune: “Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.” ( Deuteronomul 30:15) Dumnezeu ne-a creat liberi. Ne-a creat pentru a putea alege viața. Fiecare din noi avem o alegere de făcut după cum bine vedem. Alegere între viață și moarte. Tu ce alegi? Acum să nu uităm un mic amănunt...Romani 14:10 ...căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. TOȚI....vom fi judecați...deci nu s-a terminat totul la moartea...cum ne transmite Alexandru Vlahuta, în poezia „Din prag” :...Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei...moartea nu e veșnică...va fi o judecată după moarte. Cum vei ține capul atunci?
Observăm că viața pe pământ nu prea aduce multă fericire. Ocazional, ai motive să razi, să te bucuri...dar privind la cele două bătrâne, îmi dau seama că este mai multă durere în viață decât bucurie.
Fiecare om vrea să fie fericit. Și fiecare caută metodele care îl vor ajuta...dar de cele mai multe ori, deși târziu, vedem că ce m-a făcut uneori fericit...mi-a afectat viața .
Ne mințim, ne păcălim cu muzica, filmele, cărțile, viciile, distracțiile...ne mințim
cu acestea care ne fură realitatea dură a vieții. Prin ceea ce facem...noi alegem. Alegem între moarte și viață. Chiar dacă cu inima vreau viața, de multe ori alegerile mele, faptele mele, aleg moartea.
Te-ai gândit vreodată la moarte? Dar la viața ta ai stat să te gândești atent? Care va fi sentința judecății tale?Merită să guști ceea ce unii numesc fericire ...și să plătești cu pierderea veșniciei? Pentru că vreau să nu uităm...Dumnezeu nu e este un mit și judecata nu este o poveste!
Astăzi...ai de făcut o alegere: Viața sau moartea ! Alege ce trebuie! Poți face ce fac toți sau poți alege viața! Viitorul tău este în mâinile tale!
În urmă cu cațiva ani am avut privilegiul să pot ajuta timp de o lună persoanele singure și în vârstă dintr-un anumit sat din județul Dâmbovița. A fost cea mai cutremurătoare vară a vieții mele...în urma acelor câteva săptămâni, am început să gândesc altfel. Am întâlnit două bătrâne singure, speciale, despre care vreau să vă povestesc pe scurt. Pe una dintre ele, nu o puteam găsi, deși toată lumea ne îndruma spre casa dânsei...iarba era asa de mare , încât din stradă nu se putea zări casuța umilă a bătrânicii. Era singură pe lume. Pe masa ei era o cănuță din metal în care se afla masa ei de prânz, pâine veche înmuiată în apă. Zilnic, când mergeam pe
la ea, era senină și zâmbitoare. Când o întrebam ce are de mâncare...ne spunea, că are ce îi dă Domnul...avea un prun în fața casei...sursa ei de hrană. Era bolnavă.. Tot timpul îi era frig. Făcea vara focul în casă. Avusese două fete..dar pentru o zi...În ziua în care s-a născut cea de-a doua...fata cea mare a fugit la cel mai apropiat oraș pentru a lua făină pentru pâine ...se născuse sora ei! Dar în drumul ei , când trecea o punte, a venit unda cum spunea bătrâna..și a luat fata. Nu a mai văzut-o vreodată. Acum o mai are pe cea mică.. Dar nu o vizitează. Nu o mai vazuse de mult timp, dar nu o judeca, spunea că e și ea ocupată, bolnavă...îi lua mereu apărarea. Am aflat că vara trecută bătrânica a murit...a murit groaznic...i-a luat foc casa...făcea focul mereu.
O altă bătrână pe care am vizitat-o...am găsit-o la fân. Avea 80 de ani. Avusese 8 copii, doi muriseră...iar ceilalți șase nu vor să audă de ea. Îmi povestea cu lacrimi în ochi cum mergea 2 ore pe jos ca să poată cumpăra făină să facă pâine la copii...ca atunci când se vor trezi sa găsească mâncarea gata...se trezea cu noaptea în cap...Iar acum, spunea bătrâna, sunt fără copii...pentru ce am alergat atât? Mi-am făcut datoria de mama, dar nu mă bucur de copii!!!Care să fie bucuria acestor bătrâne înaintea morții?Pentru ce au trăit? A meritat viața? Sau trăim ca să suferim? Nu cred că Dumnezeu ne-a creat să suferim, apoi să murim! Nu acesta este motivul umblării noastre pe acest pământ!
Acum vă întreb...pentru ce trăim? Cu ce rămânem la sfărșitul vieții? Alexandru cel mare îi spunea celui mai bun slujitor ca la moartea lui să fie îngropat cu mâinile afară... toți să vadă ...omul când moare nu ia nimic cu el.
Te-ai gândit vreodată la rostul tău pe acest pământ? Te-ai întrebat vreodată care va fi rezultatul alegerilor tale, al faptelor tale? Pentru ce trăiești?
Mi-aduc aminte de un verset din Scriptură care spune: “Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul.” ( Deuteronomul 30:15) Dumnezeu ne-a creat liberi. Ne-a creat pentru a putea alege viața. Fiecare din noi avem o alegere de făcut după cum bine vedem. Alegere între viață și moarte. Tu ce alegi? Acum să nu uităm un mic amănunt...Romani 14:10 ...căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. TOȚI....vom fi judecați...deci nu s-a terminat totul la moartea...cum ne transmite Alexandru Vlahuta, în poezia „Din prag” :...Nu de moarte mă cutremur, ci de veşnicia ei...moartea nu e veșnică...va fi o judecată după moarte. Cum vei ține capul atunci?
Observăm că viața pe pământ nu prea aduce multă fericire. Ocazional, ai motive să razi, să te bucuri...dar privind la cele două bătrâne, îmi dau seama că este mai multă durere în viață decât bucurie.
Fiecare om vrea să fie fericit. Și fiecare caută metodele care îl vor ajuta...dar de cele mai multe ori, deși târziu, vedem că ce m-a făcut uneori fericit...mi-a afectat viața .
Ne mințim, ne păcălim cu muzica, filmele, cărțile, viciile, distracțiile...ne mințim
cu acestea care ne fură realitatea dură a vieții. Prin ceea ce facem...noi alegem. Alegem între moarte și viață. Chiar dacă cu inima vreau viața, de multe ori alegerile mele, faptele mele, aleg moartea.
Te-ai gândit vreodată la moarte? Dar la viața ta ai stat să te gândești atent? Care va fi sentința judecății tale?Merită să guști ceea ce unii numesc fericire ...și să plătești cu pierderea veșniciei? Pentru că vreau să nu uităm...Dumnezeu nu e este un mit și judecata nu este o poveste!
Astăzi...ai de făcut o alegere: Viața sau moartea ! Alege ce trebuie! Poți face ce fac toți sau poți alege viața! Viitorul tău este în mâinile tale!
