“Nu îndrăznim pentru că lucrurile sunt dificile,

ci pentru că nu îndrăznim

lucrurile sunt dificile”

Seneca

Am pierdut o jucărie din copilărie…dar am păstrat amintirea persoanei care mi-a dat acel cadou cu dragoste necondiţionată. Am pierdut privilegiile şi fanteziile copilăriei…dar am câştigat oportunitatea de a creşte şi de a trăi liber.Am pierdut multe persoane pe care le-am iubit şi încă le iubesc … dar am câştigat afecţiunea şi aptitudinea de a lua exemplu din viaţa lor. . .

“La început sunt mici, dar în curgerile lor devin mai puternice şi mai profunde, şi odata ce au pornit nu mai fac cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii şi cu prieteniile.”

-Vechi verset sanscrit-

Cine este cel mai bun prieten al tău?

Deseori întâlnim oameni care doresc din toată inima lor să fie în prejma unora cu influență, putere, bani....și lista poate continua. De multe ori oameni fac sacrificii, renunță la unele principii doar pentru a avea prieten pe cineva important din punctul lor de vedere sau al altora. De curând am auzit o melodie care începe cu versurile următoare: The Alfa and Omega, The beginning and the end, The God of all creation, And my personal friend ....(Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, Dumnezeul întregii creaţii, și prietenul meu personal...) Oare am realizat noi oamenii ce mare privilegiu avem de a putea avea în calitate de cel mai bun prieten pe Dumnezeu?! Câți ne mai dorim acest lucru astăzi într-un mod real? Nu cumva mai repede căutăm să fim prieteni cu oamenii decât cu Dumnezeu? Vrem pe cineva cu putere...de ce nu mergem la Dumnezeu? vrem pe cineva să ne asculte...de ce fugim la oameni? Sunt doar câteva din gândurile și întrebările ce s-au născut în mintea mea...Cred că fiecare ar trebui să profită și să ne facem din Dumnezeu cel mai bun prieten al nostru.