De ce?

De curând am auzit o povestire ... se spune că învățătorul i-a întrebat pe copii ce vor să se facă atunci când vor fi mari. Copii încep să spună pe rând ce vor să ajungă...între aceștia a fost un băiețel care atunci când i-a venit rândul, a spus: -eu când o să fiu mare o să mă fac...prost! Învățătorul uimit întreabă de ce a spus asta, la care băiețelul răspunde...asta îmi spune tata mereu..că o să fiu un prost!

Această povestire mi-o spune o persoană care trăise experiența băiețelului...el niciodată nu a fost apreciat, ba din contră...tatăl îi spunea că nu va face nimic în viață. Greu, spunea această persoană , a putut să treacă peste vorbele tatălui....au trecut mulți ani ca să vadă că e și el bun.

Oare ce au acești părinți în minte când aruncă astfel de vorbe copiilor lor?

De ce unii pot să facă tot pentru copii lor iar alții pur și simplu îi distrug?

.....

Viață de copil....

Copilărie...

De vorbă ..cu mine

Vrei , te rog să îți îndrepți privirea și spre mine ?

De foarte multe ori acesta este strigătul ce nu răzbate din pieptul oamenilor. Deși întoteauna a fost vorba despre alții ... aici și acum e vorba despre mine ...Atunci când înaintea pașilor ți se aștern mai multe motive de nemulțumire, decât de bucurie și mulțumire, atunci când ești ademenit în a intra în probleme prezente și altele din trecut carora nu le-ai dat atenție la momentul potrivit, atunci și acum, ai nevoie de ... ceva ... ceva sau cineva care să îți întindă mâna și să te ajute să ieși la liman și să îți continui drumul care oricum e greu.

Ai nevoie de mâini calde care să îți încălzească sufletul ... izvoare cu ape limpezi și ... pajiști verzi în care să îți odihnesti trupul greu și obosit.

Te-ai gândit vreodată la bucuria acelui suflet pentru care ai fost și esti totul ? Ai trait vreodată această plinătate ce alții au simțit-o alături de tine ? Eu am simțit-o ... și o mai simt ... acest lucru îmi dă putere, și impuls ... ca să merg mai departe ... mă mulțumesc de multe ori cu puțin ... sau cu totul ...nu aș avea nevoie decât de acest puțin care pentru sufletul meu e cel mai mult ...

Ce poate fi mai liniștitor decât prezența celor dragi alături de tine? Așa e că de multe ori ai nevoie de îmbrățișarea lor ca să poți respira ? Cum e să simți atunci că nimic, absolut nimic rău nu te mai poate atinge ?

Cine nu are suflet? Cine nu simte ceea ce i-a fost pus în suflet să simtă?

Caută în cel mai adanc trecut al tău, acel trecut în care erai un copil inocent ... și privește la alții, prin ceea ce a rămas curat și cald în ființa ta! Privește spre ceilalți așa cum au privit și alții spre tine ... așa ... cu lacrimi în ochi, lacrimi de fericire pentru că tu ai facut parte din viața cuiva ...

"Să ne bucurăm de ceea ce ne putem bucura acum." Virginia Woolf

De multe ori bucuria apare din lucruri mărunte...și aceste lucruri mărunte pot da naștere la furtuni de bucurie. Dar oare astăzi te mai întâlnești cu bucuria? Acea simplă bucurie mai apare? Tatăl meu obișnuia să spună unori după un oftat adânc...lasă că va răsări soarele și pe strada noastră...dar privind lumea ce ne înconjoară, evenimentele, ajung să cred că trăim undeva în emisfera nordică, aproape de Pol, pentru că rar mai vezi oameni cu licăriri de bucurie în priviri... rar mai răsare soarele pe strada cuiva.

Sper ca astăzi să căutați acel ceva mărunt ce aduce bucurie. Și de ce nu... oferă un prilej de bucurie cuiva! Nu trebuie să faci cine știe ce. Încearcă să oferi un zâmbet cald! Bucură-te de ceea ce poți!