Viața între două lumi

De multe ori întalnesc oameni de diferite vârste care imi atrag atenția.Astăzi vreau să vă aduc în atenție acei oameni care trec pe lângă noi sau poate că doar îi observăm de departe...oameni ce sunt în "lumea" lor.

Cel puțin printre tineri am observat acest obicei de a avea o mare parte din timp căștile în urechi...ascultând muzica lor preferată. Când îi vezi prima oară...tinzi să te speri...ei zâmbesc, deși sunt singuri...sunt parcă uneori într-o visare cu ochii deschiși...mai pe scurt, nu sunt prezenți cu totul acolo! Muzica are efectul ei. Ca unul care a iubit unele genuri de muzica, pot să recunosc....muzica poate deveni un drog. Ea-muzica-te poate scoate din realitatea dură a acestei vieți. Te ia și te duce acolo unde vrei tu, acolo unde te simți în siguranță...te rupe efectiv de realitate. Pentru o perioadă mă bucuram de efectul acesta al muzicii (nu vorbesc de toate genurile muzicale...ci de cele de genul house, trance, jungle, etc.)...ca mai târziu să văd cât de dăunător este. Faptul că te rupi voit de realitate, îți răpește posibilitatea luării unor decizii bune la timpul potrivit, formarea caracterului în momentele de criza...și mai ales...îți fură prezentul.

Nu numai muzica are acest rol...De multe ori, noi singuri facem astfel de escapade . Fugim pur și simplu din prezent. Ne folosim mintea, imaginația pentru a ne rupe de realitate. Trăim prea mult în trecut, sau prea mult imaginându-ne un viitor mai bun, mai frumos, în care noi o ducem bine.

Asfel, noi oamenii trăim în două lumi total diferite: lumea reală și cea "a noastră"...Poate că petrecem prea mult timp în lumea noastră, uitînd că viața trece foarte repede, neoferindu-ne posibilitatea unui "load level". Faptul că fugim de multe ori din realitate ne poate afecta pe viitor. Trecutul pe care de multe ori îl invocăm în prezent nu mai poate să ne ofere decât amintiri....sau cel mult lecții. Viitorul pe care ni-l imaginăm...niciodată nu ne vom apropia de el dacă nu deschidem ochii...continuând să visăm , nu ne ajută să aducem la îndeplinire aceste vise ale noastre. Trebuie să trăim fiecare clipă a prezentului, a realității.

De multe ori ne amintim ce bine era când eram mici, când nu aveam griji, când cineva avea grijă de toate...a fost frumos, sau poate că pentru unii nu...dar nu trebuie să ofer prea mult timp amintirilor. Ele ne pot răpi momente prețioase în care putem să ne bucurăm acum în prezent.

Trăind între aceste două lumi, nu ne putem bucura. Să nu uităm că doar lumea reală ne-a adus și ne va aduce bucurii...să nu mai facem greșeala de a irosi momentele prezentului...pentru că mai târziu vom regreta!

Un milionar din Austria a renuntat la intreaga avere, pentru "a trai fericit"

Un austriac milionar a renuntat la întreaga avere, pentru a-si gasi fericirea. Dupa o viata de lux si bogatie, Karl Rabeder a ajuns la concluzia ca banii il impiedica sa fie fericit. Asa ca renunta la averea de 3 milioane de lire si se muta intr-o cabana mica de lemn, la munte, transmite Telegraph. In varsta de 47 de ani, Rabeder si-a scos la vanzare proprietatea de lux desfasurata pe o suprafata de 3.455 de metri patrati, cu lac, sauna si asezata intr-un peisaj spectaculos la poalele Muntilor Alpi. Suma la care este evaluat domeniul: 1,4 milioane de lire sterline. Tot de vanzare este si ferma de 17 hectare pe care o detine in Provence, evaluata la 613.000 de lire sterline. Austriacul si-a vandut deja colectia de sase planoare, pentru 350.000 de lire, si un autoturism Audi A8, cu 44.000 de lire sterline. Fostul afacerist nu vrea sa mai pastreze nici mobila. "Ideea e sa nu mai raman cu nimic. Cu absolut nimic. Banii sunt contraproductivi - impiedica fericirea", sustine Karl Rabeder. Banii obtinuti din vanzarea proprietatilor vor fi directionati catre actiuni caritabile pe care le-a programat deja in America Centrala si Latina. "Pentru mult timp, am crezut ca mai multa bogatie si lux inseamna automat mai multa fericire. Eu provin dintr-o familie saraca, unde regula era sa muncesti mult pentru a obtine multe lucruri si am aplicat-o multi ani", a explicat austriacul. A respectat regulile pana cand si-a dat seama ca "lucreaza ca un sclav pentru lucruri pe care nu le doream sau de care nu aveam nevoie". Revelatia a avut loc in timpul unei vacante de trei saptamani, petrecuta alaturi de sotie in Hawaii. "A fost cel mai mare soc din viata mea, cand am realizat cat de groaznic, fara suflet si fara emotii este stilul de viata la cinci stele", a explicat el. "In cele trei saptamani, am cheltuit toti banii pe care ii puteam cheltui. Dar in tot acel timp am avut sentimentul ca nu am intalnit nici macar o singura persoana reala - ca suntem doar actori", a continuat fostul afacerist.

E COOL să vorbeşti corect româneşte

„[...]limba, alegerea şi cursivitatea expresiunii în expunerea vorbită sau scrisă e un element esenţial, ba chiar un criteriu al culturii [...] şi măsurariul civilizaţiunii unui popor [...]”
Mihai Eminescu

„Să fii în trend” în diferite domenii ale vieţii, a devenit o prioritate a societăţii contemporane. Nimic rău în asta! Uneori însă, în lipsa unei bune cunoaşteri a unor parametri, intervine snobismul cultural, barbarismul şi chiar incultura. De la tehnologia modernă, care devine din ce în ce mai pretenţioasă şi pentru care suntem dispuşi să investim mai mult chiar decât ne permitem, până la adoptarea unui limbaj dominant, suntem martorii unui limbaj „anglicizat” din care generaţiile părinţilor noştri nu mai înţeleg mare lucru, deoarece limba maternă s-a transformat într-o rom-engleză „pocită”, fără norme generale, ci doar aplicate de la individ la individ şi lipsită de coerenţă. Pe lângă invazia de neologisme folosite incorect, există dificultăţi în uzul obişnuit al vorbirii. De la simple dezacorduri, până la pleonasme şi construcţii ilogice, în diferitele categorii de vorbitori, utilizarea limbii române lasă de dorit.
Să nu uităm însă că mai mult decât orice, suntem poporul lui Dumnezeu, care Îşi doreşte ca vorbirea noastră să fie „dreasă cu sare”, curată, clară şi plăcută. Recitind expresia eminesciană de debut, o vorbire îngrijită exprimă identitatea noastră ca popor, şi mai mult decât atât, identitatea noastră ca individ.
Ne putem bucura în prezent de adevărate facilităţi de comunicare (mess, mail, SMS), dar asta nu înseamnă că avem dreptul de a schimba şi de a „poci” limba doar din dorinţa de a fi „inovatori”.
Aceste câteva rânduri vin din partea unei iubitoare de limbă. Sunt adepta unui limbaj prescurtat pe mess sau în SMS, pentru economia de spaţiu, nu sunt împotriva termenilor străini asimilaţi corect în limbă, sunt de asemenea deschisă spre inovaţii lingvistice corecte. De aceea, îmi permit să vă provoc: haideţi să vorbim corect româneşte, deoarece aşa e...în trend! Da, aţi auzit bine! E COOL să vorbeşti corect româneşte!:) Ideea nu îmi aparţine, ci este un proiect lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării pentru a încuraja o vorbire corectă şi un limbaj îngrijit.
Să abandonăm aşadar poziţia de a stabili noi anumite norme şi să lăsăm specialiştii în domeniu să-şi facă treaba! Iar noi să nu facem altceva decât să învăţăm să ne vorbim clar şi corect limba!
PLEONASMUL
Începem cu pleonasmul care este arhicunoscut. Chiar dacă nu este o greşeală care să ţină strict de limbă, pleonasmul, prin redundanţa care îl defineşte, reprezintă un inconvenient din punct de vedere fonetic. Ca definiţie, pleonasmul constă în folosirea în exces a unor expresii diferite pentru comunicarea aceluiaşi sens.
Câteva exemple: aversă de ploaie, cicatrizarea rănii, cult religios, cutremur de pământ, dată calendaristică, drum rutier, intemperiile vremii, sectă religioasă, zvon fals, mujdei de usturoi etc. Şi lista este foarte luungă!! O puteţi completa şi voi fără probleme! Pleonasmul poate fi evitat dacă am cunoaşte sensul cuvintelor pe care le folosim, iar DEX-ul rezolvă această problemă. Un sfat ar fi să achiziţionaţi şi un Dicţionar de pleonasme, care v-ar ajuta să înţelegeţi mai mult despre acest subiect şi, de ce nu?!... să îl evitaţi!
CACOFONIILE (provenienţă grecească: kakos = rău, urât şi phone = sunet, însemnând sunet urât).
Ca şi pleonasmul, cacofoniile nu intră în categoria greşelilor de limbă, ci ţine de aspectul fonetic. Un fenomen frecvent întâlnit sunt (falsele) cacofonii evitate prin intercalări aberante (Erori flagrante de exprimare, Radiografie critică a limbajului cotidian, Ilie-Ştefan Rădulescu, ed. Niculescu, Bucureşti, 2007). Alăturarea lui şi în gruparea ca şi (admisă de normă ca locuţiune prepoziţională, în structura unui complement circumstanţial de mod comparativ de egalitate: „Ca şi el de interesat.”), folosită de numeroşi vorbitori în locul prepoziţiei ca, cu scopul evitării unei cacofonii: „Ce aţi putea face ca şi candidat la funcţia de primar?” (corect: „Ce aţi putea face în calitate de candidat”), vecinătatea neeufonică „ca... candidat” putând fi evitată nu prin intercalarea conjuncţiei şi, ci prin intermediul unor sinonime perifrastice ale prepoziţiei ca (în calitate de, fiind, drept, decât), ca în exemplele:
„Ca şi cetăţean, am avut nevoie de informaţii publice în....” (corect: „Fiind cetăţean...”).
„Cele cinci accidente au avut ca şi cauză poleiul...” (corect: „Cele cinci accidente au avut drept cauză...).
Uneori, elementul de relaţie ca şi poate lipsi fără ca enunţul să sufere: „Ca şi copil, am fumat şi eu câteva ţigări...” (corect: „Copil, am fumat şi eu...”).
Răspândirea clişeului ca şi pentru evitarea unor cacofonii a căpătat amploare, folosindu-se nejustificat şi în situaţiile în care cuvântul urmat de conjuncţia şi nu începe cu ca. Exemple:
Ca şi artist... (corect: ca artist), ca şi pastor (corect: ca pastor), „Eu, ca şi persoană, mi-am exprimat opiniile.” (corect: „Eu, ca persoană, mi-am exprimat opiniile.”).
Dacă intercalarea conjuncţiei şi este total contraindicată pentru evitarea unei cacofonii, folosirea virgulei în acest scop devine inutilă şi ridicolă atât în limbajul scris, cât şi în cel oral.
Cu toţii vrem şi ne place să fim COOL în diferite domenii: vestimentar, tehnologic, etc., iar acum, că am descoperit un nou aspect în care putem realiza lucrul acesta, vă invit să nu neglijăm unul din lucrurile care ne definesc: utilizarea corectă a limbii materne!

Panseluţa Luchian

Iepurii, suferind de exces de timiditate şi sătui de starea de alertă permanentă, s-au sfătuit şi au hotărât să pună capăt tuturor necazurilor lor şi să se arunce în apele adânci ale unui lac din apropiere. Au ajuns la locul fatal cu zecile şi sutele, iar broscuţele care stăteau pe malul lacului, speriate de zgomotul făcut de
lăbuţele lor, s-au grăbit să se ascundă în apă. Văzând aceasta, iepurii şi-au zis: „Iată că sunt făpturi mult mai fricoase decât noi...nu am face mai bine să abandonăm hotărârea iniţială?”
Să nu uităm că oricât de dificilă ar fi situaţia în care ne aflăm, sunt alţii care poate sunt într-o situaţie şi mai grea decât noi.

O altă surioară...