Think about it..

1 imagine = 1000 cuvinte

Frumusețea

O fetiţă se plângea adesea mamei că s-a născut urâtă. Nu-i plăcea deloc cum
arată. Celelalte fetiţe îi păreau mult mai drăguţe şi mai simpatice decât ea.
Colegele ei de şcoală o încredinţau că atunci când va creşte mare, va scăpa
lesne de acest cusur cu ajutorul fardului. Mama îi explică însă că frumuseţea
omului nu depinde de înfăţişarea lui exterioară şi că dimpotrivă, fardul
urâţeşte oamenii. Şi adăugă că ea ştie secretul adevăratei frumuseţi. Fetiţa,
care ţinea nespus să fie frumoasă, o rugă să-i încredinţeze şi ei acel secret.
Mama îi spuse să-şi aducă un scăunel şi să se aşeze alături. "Trăia odată o
fetiţă urâtă foc", începu mama. - "Eu sunt! E vorba de mine!" - strigă fetiţa.
Mama însă o rugă să nu o întrerupă şi continuă: "Fetiţa aceasta nu asculta de
părinţi, era obraznică şi necuviincioasă". "Întocmai ca mine", - o întrerupse
iarăşi fetiţa, dar mama îşi urmă povestirea, fără să-i dea vreo atenţie: "Şi
fetiţa aceasta urâţică s-a visat odată lângă un izvor - izvorul frumuseţii. Cine
se spăla în apa acelui izvor, devenea pe loc frumos ca nimeni altul. Fetiţa se
pregătea să sară în apă, dar cineva o opri". "Cine? Cine?" - o întrerupse iarăşi
fetiţa şi mama îi răspunse: "În faţa ei apăruse un înger care nu-i îngădui să
intre în apă. El îi porunci să se întoarcă acasă şi o lună încheiată să facă
numai fapte bune şi să nu se supere nici o singură dată. Şi abia atunci să vină
la izvorul fermecat. Ce putea face fetiţa? Se întoarse necăjită acasă şi urmă
întocmai porunca îngerului. Peste o lună ea veni iarăşi la izvor, dar îngerul
n-o lăsă nici de astă dată să intre în apă, poruncindu-i să fie bună şi
ascultătoare timp de încă trei luni. Ea dorea atât de fierbinte să devină
frumoasă, că se învoi şi de astă dată. Acasă se purtă atât de bine, că părinţii
nu se mai puteau sătura, privind la dânsa.
Peste trei luni ea veni iarăşi la izvor. Îngerul i se arătă iarăşi, dar fata
apucă să vadă o feţişoară frumuşică şi zâmbitoare oglindită în apa izvorului.
"Cine să fie oare?" - se întrebă ea. Îngerul veni a1ături şi-i spuse: "E chipul
tău. Şi e atât de frumos că nu mai trebuie să te cufunzi în apă". Fetiţa se
trezi şi încercă să-şi explice visul. Ea înţelese că aflase secretul frumuseţii
şi de atunci se purta aşa precum o învăţase îngerul. Peste câteva luni feţişoara
ei deveni atât de drăgălaşă, că trecătorii se opreau pe stradă să o admire".
Mama îşi încheie aici povestirea şi fetiţa înţelese totul, fără să-i mai ceară
vreo explicaţie. "Am să încerc şi eu aşa, - rosti ea încet, - dar te rog să mă
ajuţi şi tu, mămică. Şi roagă-te lui Dumnezeu să-mi dea tăria necesară ca să pot
fi întotdeauna ascultătoare".

For U

Singurătate

"Singuratatea este mai dureroasă când ești tânăr, dar devine plăcută atunci când devii mai matur". Albert Einstein

"Există multă suferință în lume – fizică, materială, mentală . Suferința unora poate fi rezultatul lăcomiei altora . Suferința materială și cea fizică este cea cauzată de foamete, lipsa unei locuințe sau cea provocată de tot felul de boli. Cea mai mare suferință a omului este cauzată de singurătate, de lipsa iubirii ".

Maica Teresa

"Voi care vă întoarceţi acasăşi după ce-aţi închis uşaspuneţi “bună seara”voi nu ştiti ce-nseamnăsă intri pe o uşa tăcând."

Octavian Paler

"Numai oamenii singuratici, cunosc adevăratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalți există familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezintă totul".

Willa Cather

Putem să găsim nenumărate citate despre singurătate. Dar cred că mulți simt în viața lor singurătate. De multe ori omul face lucruri la care nu se gândea doar pentru a nu rămâne singur. Vorbesc aici de anturaj...de tinerii care își calcă în picoare principiile și tot ce au de la părinți doar pentru a rămâne în "gașcă " .
E dureros cum toți trăim în societate și atât de mulți sunt singuri între oameni. Fiecare a ajuns atât de egoist încât nu mai se uită la cel de lâmgă și nimănui nu-i mia pasă de problemele celuilalt. Atât de nepăsători. Îmi amintesc de ziua în care bunica mea trecând prin piață a paralizat și a stat minute bune acolo căzută între oameni fără ca măcar unul să o ajute. Oare am uitat că a fi om mai înseamnă și a ne păsa?Sentimentele din noi au fost atât de "modificate" încât am trecut la un nivel de inumanitate?

Indiferența, nepăsarea....dor cel mai mult!

Tu cum ești? Ești singur? ori faci orice să faci parte din grup? dar de cei din jur îți pasă? Hai să fim sinceri....Când a fost ultima oară când ti-a păsat de cineva? Când a fost ultima oară când ai dat o mână de ajutor?
Oare nu e mai comod să îmi văd de drumul meu? De ce să îmi pese? Cine e cel care are nevoie de mine? Știe el sau ea ce mă doare?

Fără să știm, încetul cu încetul ne afundăm în nepăsare, iar pasul următor poate fi singurătatea...Refugiul în lumea noastră, în lumea virtuală, ne depărtează de oameni. Uitați-vă în jur și vedeți câți oameni merg pe drumul lor, cu căștile în urechi, rupți parcă de realitate. Cel mai important e el. Ceilalti nu există decât dacă am nevoie...Acesta este adevărul...puțini sunt cei care mai au inimă și se opresc pentru a se îngriji de cei în nevoie...de cei singuri.

Tu cum ești? Dumnezeu ne-a poruncit să ne iubim unii pe alții....mai iubește cineva pe cel de langă el?Poate doar dacă primește de acolo ceva...nu e dureros? Este!

Cei din casa ta, cei de lângă tine...cum se simt? se simt iubiți?se simt ascultați? Sau a intrat singurătatea și în sânul famileie? Lumea merge spre prăpastie...tu unde te îndrepți?

Ce faci pentru cei singuri? Ce faci pentru tine?Gândește-te puțin...meditează cu mine...și hai să facem și ceva mai bun!